Povești incredibile ale unui jurnalist respins la munca câmpului pentru că era ITALIAN

Povești incredibile ale unui jurnalist respins la munca câmpului pentru că era ITALIAN

Acel clişeu că străinii le ocupă locurile de muncă italienilor dovedeşte prin acest exemplu că nu este real. Jurnalistul Antonio Borrelli, de la cotidianul Il Giornale, a făcut un experiment: a vrut să se angajeze la munca câmpului dar a fost respins de un „caporal” român, replicându-i: „Angajăm numai străini, voi creați probleme și vreți contract”.

La Isernia, în Molise, există diverse culturi pentru recoltarea merelor. Aproape din întâmplare mă trezesc în biroul/rulotă a unui caporal român. Imediat ce mă vede încearcă să mă alunge, și-a dat seama că sunt italian, ca și cum ar fi un păcat mortal.

Nici nu mă lasă să vorbesc, însă reușesc să-i smulg câteva vorbe într-o italiană grosolană: «Angajez numai români ca mine, îi cunosc și sunt băieți de treabă, am încredere. Maxim indieni, au nevoie și nu deranjează pe nimeni. Voi valea!».

Îi ascult sfatul, plec, simțindu-mă puțin victima acelui mare paradox numit Italia în care caporalul străin poate vorbi de angajare când de fapt recrutează în deplină ilegalitate. Iată, chiar și etimologia termenului «angajare» și-a schimbat natura, a scris jurnalistul.

Ne puteți urmări și pe Google News

Plata este de 20 de euro pentru o zi de 12 ore, din zori până-n seară, bineînțeles la negru. Insistând și apelând la compasiunea lui, continuă: «Chiar dacă ți-ar conveni să lucrezi la negru, oricum nu te-aș lua. Am avut italieni care apoi mi-au creat probleme, cereau mereu să fie regularizați, să lucreze mai puțin, se plângeau, unii m-au dat în judecată. Nu vreau să mai aud, i-a răspuns românul.

"La Frosinone, în inima regiunii Lazio, se apropie inexorabil perioada recoltării viei. Aici cunosc un bărbat italian de 49 de ani, de trei luni trudește pe câmpurile din zonă. Lucra contabil la o firmă de electrocasnice, a fost concediat în ianuarie și a devenit muncitor agricol cu ziua", spune Antonio.

Giuseppe mă îndrumă la -șef- pentru a cere de muncă. «Nu există probleme – răspunde patronul – dar te avertizez, este totul la negru. Pentru ceilalți sunt 25 de euro pe zi. Însă dacă vorbești mult sau mă deranjezi cu pretenții te cari în șuturi și iau un extracomunitar care face totul tăcând».

Evit riscul de a primi șuturi, gândindu-mă că încă sunt unii care spun că în Italia e de muncă, trebuie doar să cauți.

«Tringhiul» pare să fie habitatul ideal pentru a înțelege starea de sănătate a unui întreg sector. Ca tânăr italian fără loc de muncă, plecat din zorii zilei, ideea este aceea de a căuta de lucru ca muncitor agricol cu contract regulamentar și, în consecință, cu un salariu orar care să depășească degetele de la o mână. Fiindcă pentru a se numi loc de muncă există anumite cerințe imutabile de care să ții cont, altfel se cheamă exploatare", titrează gazetaromaneasca.com