Una dintre cele mai frecvente meserii ale imigrantelor din Italia este cea de îngrijitoare de copii. Cu toate acestea, ocupaţia de baby-sitter cere răbdare, responsabilitate şi dragoste pentru copii, pentru un salariu modest. Pe lângă acestea intervine şi legătura sentimentală care se creează între copil şi „bona”. Este şi cazul unei româncele emigrate, care are grijă de aproape opt ani de acelaşi copil al unei familii italiene. Violeta P. are 35 de ani, este originară din Gura Humorului şi locuieşte în ValMontone, în apropierea Romei.

În România a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, din cadrul Universităţii Tehnice Iaşi.

A venit în Italia în vara anului 2000, „pentru că în România era o perioadă grea pentru absolvenţii unei facultăţi tehnice. Nu găseam nimic de lucru, decât ca agent comercial sau vânzătoare pe la magazine, dar şi acolo se cerea vechime sau garanţii materiale. Aveam câteva rude care lucrau de ceva timp la Roma şi aşa m-am hotărât să încep aventura în Italia”, declară Violeta.

După sosirea în Italia au urmat câteva luni grele, datorită faptului că nu găsea de lucru decât sporadic şi pentru câteva ore pe săptămână la curăţenie sau la călcat. „Cât câştigam în acea perioadă abia reuşeam să-mi plătesc chiria şi să-mi fac cumpăraturile de bază. În plus, când am plecat din ţară am plătit viza aproape 1.800 de dolari, pe care îi împrumutasem. Eram într-o situaţie disperată”, a mai afirmat românca.

După aproape şapte luni de aşteptare şi nesiguranţă, nişte prieteni i-au propus să accepte un post baby-sitter destul de aproape locul în care locuiau. Era vorba despre o familie care aveau un copil de 9 luni. „Eram îngrozită la gândul că, neavând experienţă cu copiii, aş putea face greşeli sau că nu voi putea face faţă.

Am plecat la întâlnirea cu viitorii mei patroni, cu inima puţin îndoită şi cu emoţii”, mai povesteşte Violeta. Cu toate acestea, a fost primită foarte bine. „Părinţii erau foarte tineri, destul de aproape de vârsta mea şi după un interviu scurt mi-au propus să lucrez la ei. Am simţit din prima clipă că în acel loc voi lucra mult timp”, a mai adăugat aceasta. "Mă simt ca în familia mea" După mai bine de şapte ani, timp în care a avut grijă de micuţul Tommasso, Violeta a devenit "ca o soră mai mare", după cum ne declară chiar ea. „Între mine şi Tommasso s-a creat un raport fantastic. Eu am fost prezentă lângă el la toate evenimentele importante, la zilele de naştere, la sărbătorile de Crăciun, în primele zile de la camin, la grădiniţă sau când a început clasa întâi”, a adăugat Violeta.

Deşi nu câştigă foarte mult şi este nevoită să parcurgă două ore la dus şi două la întors, nici nu-i trece prin cap să-şi caute alt loc de muncă. „În afara relaţiei cu copilul, există şi un raport deosebit cu părinţii. Sunt şi ei tineri, studiază mereu, avem foarte multe în comun şi mă simt apreciată pentru cum reuşesc să am grijă de băiat. Mă simt ca în familia mea. Nu de multe ori, cu mama lui Tommasso găsim timp să ne mai şi plângem una alteia sau sa ne împărtăşim bucuriile”, povesteşte Violeta.

Conform afirmaţiilor româncei, satisfacţia cea mai mare este oferită de legătura cu Tommasso „I-am auzit primele cuvinte şi împreunp cu el am învăţat corect să vorbesc şi să scriu în italiană. Şi asta n-ar fi nimic, dar în ultimul timp îmi tot repetă că atunci când va creşte mare el mă va întreţine şi nu mă va mai lăsa să muncesc. În faţa unor astfel de declaraţii nu poţi decât să te înduioşezi şi să înţelegi că pentru copil nu mai reprezint demult doar un baby sitter”, mărturiseşte Violeta.

„Singurele momente în care mai am timp de mine sunt pe tren”, a afirmat românca. „În cele patru ore am timp să citesc, să scriu câte ceva şi mi-am făcut o gramada de prieteni „navetişti” ca şi mine”. A reuşit să facă şi un curs de „operator terminale video”, dar e inutil după spusele ei, pentru că „ nu cred că-mi voi schimba locul de muncă niciodată. M-am ataşat prea mult de această familie şi de Tommasso. Cine ştie însă ce-mi oferă viitorul?”, a declarat Violeta.

Românca a mai mărturisit că atât ea, cât şi Tommasso, sunt fani AS Roma, iar băiatul strânge în secret bani pentru a-i face cadou un tricou original al echipei. „Tricoul costă 80 de euro şi deşi părinţii i-au spus că vor contribui şi ei cu bani, le-a declarat că este ambiţia lui să facă rost de ei. Cum să mai reacţionezi la astfel de declaraţii de amiciţie?”, concluzionează Violeta.

Realitatea din Italia Corespondent, Andi Rădiu