Greutatile pe care le intampina licentiatii invatamantului superior din Romania sunt cunoscute de toti. Dupa ani de studiu, de sacrificii materiale din partea parintilor, multi ingineri, doctori sau profesori romani au ales calea strainatatii in cautarea unei vieti mai bune si a unui trai decent. Ceea ce e insa greu de obtinut in afara tarii tale e respectul si recunoasterea valorii personale.

Romica Velis are 32 de ani, locuieste in localitatea Castel San Giovanni, provincia Piacenza, si a venit in Italia in in urma cu aproape sapte ani.

Este din Gura Humorului (jud. Suceava) si a absolvit in anul 2000 Facultatea de Constructii, sectia Cai ferate, Drumuri si Poduri, din cadrul Universitatii ”Gheorghe Asachi” din Iasi. Pana in august 2001 si-a pregatit si a obtinut masterul cu proiectul ”Tehnologii moderne in executia cailor rutiere”, lucrand in paralel ca inginer stagiar la CFR Regionala Iasi.

O emigrare neplanuita

In august 2001 a facut o excursie in Germania si Italia. Ajungand la Roma, la niste prieteni, viata lui a luat o intorsatura neasteptata. Intr-o zi, prietenul la care venise in vizita i-a propus sa lucreze o zi impreuna, promitandu-i ca va fi si platit. Ideea i-a suras si a acceptat.

”La sfarsitul zilei de munca am fost platit cu 100.000 de lire (aprox. 50 de dolari), ceea ce insemna jumatate din salariul meu din Romania. Ca inginer stagiar la CFR primeam 102 dolari pe luna. Atunci mi-am propus sa raman pentru cel putin un an in Italia”, ne-a povestit el.

A urmat insa o perioada de cautari si de schimbari continue a locului de munca. Majoritatea pe santierele din apropierea Romei, cartierul Romanina sau la transporturi si montaje de mobila, panouri publicitare. ”Viata mi se schimbase radical si nu-mi venea sa cred ce mi se intampla. Totul a culminat in octombrie 2002, cand am fost retinut de catre carabinieri, pe santier, la locul de munca. Impreuna cu alti romani cu care lucram am fost si dusi la chestura, inchisi pentru 24 de ore pentru ca nu aveam permis de munca si rezidenta legala.” povesteste el.

A primit interdictia de a mai ramane in Italia pentru o perioada de cinci ani. A facut recurs la tribunalul din Roma si perioada a fost redusa la 3 ani. In tot acest timp Romica a trebuit insa sa munceasca, tot in conditii grele si cu frica mereu ca va fi din nou arestat. ”Munceam tot timpul in tensiune. Stresul era la limite maxime. In afara faptului ca nu se gasea de munca pentru calificarea mea, trebuia sa fiu si cu ochii in patru sa nu fiu reperat de politie".

Faptul ca avea o pregatire buna si isi cunostea meseria foarte bine a facut sa fie singurul reangajat la firma de constructii. ”Nu voiau sa renunte la mine pentru ca eram singurul in stare sa citeasca plansele si schitele constructiei. Dar salariul era de . De ce ma vroiau inapoi? Un inginer care trebuia sa faca ce faceam eu era platit cu milioane de lire pe luna, in timp ce eu eram platit cu 80.000 de lire pe ziua de munca”, ne-a destainuit Romica.

Pe drumul cel bun Odata cu intrarea in vigoare a legii ”Bossi-Fini” s-au terminat si problemele pentru Romica Velis. A fost obtinut permis de munca, a putut sa-si inchirieze legal o locuinta si totodata, in octombrie 2004, sa se casatoreasca la Roma.”Sotia mea m-a urmat imediat in Italia chiar daca atunci nu eram casatoriti. Ne cunosteam din timpul facultatii. Ea a absolvit Facultatea de Electrotehnica la Iasi, iar dupa obtinerea licentei a avut dificultati cu gasirea unui loc de munca”, a precizat el.

In aprilie 2005 decide sa paraseasca Roma si la indemnul unui prieten mai vechi accepta un loc de munca in localitatea Castel San Giovanni. ”La Roma nu gaseam nici un loc de munca unde sa-mi fie recunoascuta valoarea profesionala. Toti profitau de mine, ma ocupam de partea cea mai grea, responsabilitatea era enorma pentru ca eu eram cel care citea plansele. Plata era insa mereu mediocra.”

In prezent, a ramas angajat la firma din localitatea Piacentina si conduce lucrarile pe doua santiere. Are in subordine majoritatea muncitori italieni, iar deciziile de angajare si chiar de concediere ii apartin. Profesionalismul ii este recunoscut si material, fiind platit, dupa cum a declarat, ca un inginer italian. "Nu am incasat mai putin de 2500 de euro pe luna”.

Intrebat daca s-ar intoarce acasa, acesta a raspuns ”cu ochii inchisi as reveni in tara, dar am posibilitatea sa fiu platit ca aici? Sotia mea ar gasi un loc de munca egal cu pregatirea sa? As mai fi putut cumpara un apartament asa cum am facut din Italia? Raspunsul vi-l dau eu: niciodata prin munca cinstita!”

Cu gandul la Romania I-am mai cerut sa ne spuna ce parere are despre bursa locurilor de munca de la Roma.” Despre aceasta bursa am auzit cu doua zile inainte de a fi deschisa. Am vazut la telejurnalele posturilor romanesti de televiziune. Recunosc ca de presa nu prea am timp dar cei care au initiat acest eveniment trebuiau sa gaseasca o solutie de informare pentru noi cei carora ne era adresata aceasta bursa. Cand am aflat era prea tarziu sa ma pregatesc pentru a merge la Roma. Si oricum, noi santieristii, daca timpul ne permite, muncim sambata ca o zi normala de lucru!”

Familia Velis are o fetita care s-a nascut in anul 2005 si este in asteptarea unui al patrulea membru ,”un baietel, dupa cum spun analizele ecografice”, a tinut sa precizeze Catalina, sotia inginerului Romica Velis.

La sfarsitul intalnirii, sotii Velis au precizat ca nu au de gand sa ramana mai mult de trei ani in Italia .”Sper sa putem strange niste bani si sa-mi fac afacerea mea personala in domeniul constructiilor. Asteptand ca Guvernul roman sa-mi gaseasca in Romania e o speranta desarta”, a concluzionat Romica.

Realitatea din Italia Corespondent, Andi Radiu