Mihaela Chirvase, stabilită în Pensinsulă, relatează despre una dintre sutele de prostituate românce din Italia. Povestea Elenei din Padova este similară cu a majorităţii femeilor care aleg această alternativă pentru a se întreţine, exceptând acele cazuri de trafic de persoane, când acestea sunt obligate să se vândă contra unei sume infime de bani.

Periferia şi benzinăriile din Padova sunt pline de prostituate. Majoritatea fetelor provin din România, Moldova, Ucraina, Columbia şi sunt "rubrici" permanente din programul de noapte al oraşului. În plină iarnă, poartă fuste exagerat de strâmte şi scurte, cizme negre din piele cu toc şi haină de blană. Au întins pe faţă un machiaj strident, de prost gust - trucurile meseriei. Le vedem în fiecare seară după ora 21. Cred că, fiecare dintre noi, înainte de a întoarce dezgustat capul, şi-a pus întrebarea "care poate fi motivul ce le determină să facă o alegere atât de dramatică?"

O alegere simplă sau doar constrângere? Elena are 22 de ani. Este frumoasă, are părul lung, castaniu, ochii căprui şi corp atletic. Are un zâmbet foarte dulce. Este simplă. Îşi bea cafeaua cu multă eleganţă. Îi zâmbesc şi îmi zâmbeşte. Confirmăm, în acelaşi timp, că suntem românce. Inclinăm uşor capul. Am înţeles! Începem să vorbim în româneşte.

Am recunoscut imediat accentul- e din zona Moldovei, ca şi mine. Ne-am simpatizat de la început. După câteva minute, îi sună telefonul. Se scuză şi răspunde în româneşte. Pare să fie iubitul ei, pentru că foloseşte un limbaj familiar şi cam îndrăzneţ în acelaşi timp. Termină conversaţia la telefon şi reîncepem să vorbim.

Ajungem la subiectul muncă. Sunt curioasă să ştiu ce face, cum se descurcă să se întreţină. După o scurtă analiză a felului în care este îmbrăcată şi a limbajului folosit, mi-a dat impresia de fată descurcăreaţă. O întreb unde munceşte. Mă priveşte ciudat, iscoditor chiar. Mai târziu am înţeles că a interpretat întrebarea mea ca pe o ironie. Zâmbeşte amar, îşi apropie buzele de urechea mea şi îmi şopteşte: nu muncesc, sunt prostituată.

Pentru câteva minute sunt absentă, nu reuşesc să înţeleg. Tânăra femeie pe care o am în faţă mea are tot ce îi trebuie pentru a avea o viaţă normală şi decentă: frumuseţe şi inteligenţă. Îmi fac curaj şi o întreb "de ce?". Oftează şi mă avertizează că este o poveste mai lungă.

Provine dintr-o familie săracă, cu mulţi copii, dintr-un sat de pe lângă Vaslui. Părinţii nu au avut bani să o ajute să îşi continue studiile şi a rămas în sat să lucreze într-un bar. O cunoştea multă lume şi într-o zi, un client i-a spus că i-a găsit de muncă într-un bar, în Italia, unde ar putea câştiga 1.200 euro pe lună. O sfătuieşte să se gândească bine şi dacă se hotărăşte să accepte, să fie gata de plecare într-o săptămână.

Elena nu a avut motive să nu accepte. viaţa ei se rezuma la a face o muncă prost plătită şi înjositoare. S-a sfătuit şi cu părinţii, care o încurajează să plece să-şi construiască un viitor. În câteva zile a trebuit să scoată paşaportul în regim de urgenţă, bine-nţeles cu şpagă, şi să se pregătească de călătorie. A trebuit să ia bani cu împrumut, 1.000 de euro, plătind astfel cheltuielile de eliberare a paşaportului, biletul de călătorie şi hainele noi.

"Era pentru prima dată când ieşeam din România şi toţi îmi spuneau că trebuie să fiu îmbrăcată elegant pentru a face o bună impresie", îşi aminteşte Elena. Ajunsă în Italia, obosită după cele 30 de ore de drum, primeşte vestea cea mare: nu este niciun loc de muncă pentru ea. Poate să facă ce vrea, se poate întoarce acasă sau poate lucra în stradă o perioadă, pentru a-şi putea plăti datoriile.

Elena se opreşte din povestit câteva secunde. Retrăieşte acel moment extrem de important, în care şi-a hotărât soarta. Probabil să întreabă cum ar fi fost viaţă ei acum, dacă în urmă cu doi ani şi jumătate ar fi luat altă decizie. Se justifică :"1.000 de euro erau foarte mulţi bani, părinţii mei nu ar fi avut de unde să îi dea înapoi. Apoi, mi-a fost frică să rămân singură în miezul nopţii, într-o ţară în care nu cunoşteam pe nimeni şi nu ştiam nici măcar un cuvânt în italiană".

"M-am vândut. Compromisul a fost făcut"

A fost dusă într-un hotel, unde erau mai multe fete românce, toate prostituate. Pentru moment s-a simţit în siguranţă. În primul rând, putea vorbi româneşte. A fost învăţată toate trucurile pentru a negocia cu clienţii şi, pe o foaie de hârtie i-au fost scrise cuvintele esenţiale, jumătate dintre ele erau vulgarităţi. Prima noapte a fost traumatizantă - tremura şi plângea. Primul client a plătit-o, dar nici măcar nu a atins-o. Îi vorbea, dar ea nu reuşea să înţeleagă ce spune. După prima săptămână a început să se obişnuiască.

Nu m-am abţinut să nu o întreb de ce a continuat să se prostitueze după ce şi-a plătit datoriile. Răspunsul a fost prompt: "M-am vândut. Compromisul a fost făcut. Dacă am început să fac ce fac, măcar să strâng bani să reuşesc să îmi schimb viaţa. Visez să îmi cumpăr o casă şi să întemeiez o familie". Are clienţii ei fideli. Toţi sunt italieni. Străinii sunt periculoşi, mai ales românii, moldovenii şi albanezii. De atunci, a hotărât să caute o persoană care să o protejeze. Este tot român. Este un fel de asociat. O parte din câştig este a lui pentru simplul fapt că, în fiecare noapte, rămâne treaz. Primeşte un apel de la Elena de fiecare dată când intră în maşina unui client. Dacă în maxim 25 de minute nu primeşte un alt apel, trebuie să se ducă să o caute.

Tarife

Pentru 20 de minute se plăteşte 60 de euro, iar pentru o noapte întreagă la hotel, de la 300 până la 500 de euro. Un bătrânel la 60 de ani o plăteşte doar pentru a sta de vorba cu el o noapte întreagă. Încearcă să o convingă să înceapă să ducă o viaţă decentă. Dar pentru Elena nu a venit încă momentul. S-a obişnuit deja cu viaţa asta, nu îi mai este greu.

Partea cea mai dificilă pentru ea este atunci când îşi aude familia la telefon. Fiecare conversaţie este plină de minciuni. Trebuie, de fiecare dată, să inventeze ce i s-a mai întâmplat la muncă. Părinţii ştiu că acum lucrează într-un restaurant. Îi este greu să dea detalii despre o muncă pe care nu a mai făcut-o. Se simte însă fericită când îi aude pe toţi mulţumiţi de cadourile pe care le trimite acasă în fiecare lună. Fraţii ei mai mici au, în sfârşit, telefoane mobile şi bani să se ducă la şcoală, iar părinţii au reuşit să scape de datorii şi să modernizeze casa. Nu vor afla niciodată că pe măsură ce ei "cresc", fiica lor decade.

În timp ce Elena povestea despre viaţa ei în acel bar a intrat tatăl meu. Din cauza asta mă aflam, în acea după-amiază acolo. Trebuia să ne întâlnim să bem cafeaua împreună. I-am prezentat-o pe Elena. I-a zâmbit şi i-a sărutat mâna. Nu i-am putut spune tatălui meu că a sărutat mâna unei prostituate.

Mihaela Chirvase Realitatea din Italia