Sosirea lunii decembrie aduce întotdeauna cu sine multe emoții și tradiții: orașele încep să îmbrace cele mai bune haine, piețele de Crăciun invadează străzile și, încetul cu încetul, atmosfera de sărbătoare se instalează. Una dintre datele cheie din această lună este 6 decembrie, ziua de sărbătoare a Sfântului Nicolae. Deși patronul copiilor are o mare influență asupra culturilor din multe țări, cert este că Sfântul Nicolae este deosebit de popular în România.

Sfântul Nicolae, al cărui nume înseamnă „protector și apărător al poporului”, a fost atât de popular în antichitate, încât peste 2.000 de temple i-au fost dedicate în întreaga lume. Pentru că i-a ajutat atât de mult pe copii, de ziua lui se oferă dulciuri și cadouri copiilor, scrie NG.

Părinții săi au murit în timp ce îi tratau pe bolnavii unei epidemii și i-au lăsat Sfântului Nicolae o mare avere. Cu toate acestea, tânărul a decis să o împartă între săraci și a intrat într-o mănăstire ca călugăr. Mai târziu, a mers în pelerinaj în Egipt și Palestina, unde a cunoscut Țara Sfântă.

Cum a fost ales episcop Sfântul Nicolae

Potrivit tradiției, în orașul Mira din Turcia, episcopii și preoții s-au adunat în templu pentru alegerea unui nou episcop. În cele din urmă au spus: „Vom alege următorul preot care va intra în templu". În acel moment, fără să știe ce se întâmplă, a intrat Nicolae și prin aclamație a fost ales episcop. Sfântul Nicolae era foarte iubit de toți locuitorii.

Acest sfânt a murit pe 6 decembrie 345. Din acest motiv, este sărbătorit la această dată. După moartea sa, a devenit primul sfânt, nu martir, care s-a bucurat de o devoțiune specială în Orient și Occident. Mai mult, acest sfânt este cunoscut în două feluri:

În Orient este numit Nicolae de Mira, după numele orașului în care a fost episcop. În Occident, însă, el este numit Nicolae de Bari. Când mahomedanii au invadat Turcia, un grup de catolici a dus în secret moaștele sfântului în orașul Bari din Italia.

Multe povești miraculoase au apărut despre el

Una dintre numeroasele legende construite în jurul acestui sfânt și a faimei sale de darnic se bazează pe mai multe povești. Cea mai populară povestește că un om sărac, tată a trei fiice, nu a putut să le căsătorească pentru că nu avea zestrea necesară. Așadar, cum fetele nu aveau zestre, păreau destinate să rămână nemăritate.

„Auzind acest lucru, Nicolae le-a dat fiecăruia câte o pungă plină de monede de aur. Se spune că toate acestea au fost făcute în secret de acest episcop. Asta pentru că a intrat pe fereastră și a pus pungile cu aur în ciorapii fetelor, care erau atârnați deasupra șemineului pentru a se usca. În cele din urmă, fetele au reușit să se căsătorească.

Cum este sărbătorit Sfântul Nicolae în România

Deși Moș Crăciun câștigă teren în întreaga lume, cu ajutorul neprețuit al filmelor, adevărul este că, în România, Sfântul Nicolae încă domnește în inimile celor mai mici din casă. În noaptea dinaintea sosirii sale, copiii așază o cizmă pe care au curățat-o în prealabil, pentru ca Sfântul Nicolae să le poată lăsa cadourile pe care le-a adus pentru ei.

Copiii de la noi au fost învăţaţi ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetele, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării şi daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă. În unele zone, copii îi lasă moşului apă şi morcovi pentru calul acestuia.

În tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

Obiceiuri la sate

Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.

În colindele româneşti, cântate iarna, se vorbeşte despre florile albe de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.

Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spune tradiţia.