Sublocotenentul Gheorghe Bănciulescu a fost erou la Mărăşeşti. A devenit aviator şi i s-au amputat picioarele după un accident. După numai un an, în 1927, devenea primul pilot din lume care a zburat fără picioare

Gheorghe Bănciulescu a fost fiul unui ofiţer de infanterie, a urmat Liceul Militar din Iaşi şi apoi Şcoala de Infanterie de la Botoşani. La 19 ani, având gradul de sublocotenent, s-a aflat în focul luptelor de la Jiu, Nămoloasa, Corbu şi Mărăşeşti, din plutonul comandat de el la Mărăşeşti rămânând în viaţă doar şase soldaţi. Luptele aeriene pe care le-a urmărit în timpul războiului l-au făcut să-şi descopere vocaţia zborului. Cu toate intervenţiile de pe lângă medicii militari făcute de tatăl său pentru a-l ocroti de înrolarea în aviaţie, întâlnirea cu pilotul Nicolae Tănase, trecut prin urgiile războiului, a fost decisivă. “Nu ştiu ce va ieşi din tine, dar o primă condiţie e să iubeşti zborul! Te iau pe garanţia mea. Te fac pilot!”, ia spus acesta. În 1919, locotenentul Bănciulescu s-a ridicat pentru prima dată singur la manşa unui aeroplan “Newport”.

Accidentul

La 12 septembrie 1926, având rangul de căpitan, împreună cu mecanicul Ion Stoica, la bordul unui Potez-XXV, pus la dispoziţie de compania francoromână de transport aerian, a decolat de pe aeroportul Le Bourget cu destinaţia Bucureşti, pentru obţinerea unui record de viteză. După parcurgerea unei distanţe de 1000 km într-un timp prin care, în mod evident, se stabilea un nou record, deasupra oraşului Linz, cerul a fost învăluit de ceaţă şi cu toate eforturile de a urca la o altitudine mai mare, avionul s-a izbit de o creastă a muntelui şi s-a prăbuşit. Mecanicul Ion Stoica a fost strivit de motor şi a murit în drum spre spital, iar lui Bănciulescu i-au fost amputate picioarele datorită unei hemoragii care putea să-i fie fatală.

După zile şi nopţi chinuitoare petrecute în spitalele din Cehoslovacia, România şi Germania, după marele efort de a se obişnui cu mai multe rânduri de proteze, cu ajutorul comandantului său, Gheorghe Negrescu, şi a prietenului Mihai Pantazi, dorinţa de a auzi zgomotul motoarelor de avion şi de a pilota cu proteze i s-a îndeplinit.

1927. Anul când Bănciulescu a devenit primul pilot din lume cu picoarele amputate

Pentru prima oară în istoria mondială a aviaţiei, Gheorghe Bănciulescu cu picioarele amputate a condus un avion. Acest lucru s-a petrecut în iulie 1927, şi pentru acest fapt, în octombrie acelaşi an, Louis Barthou, preşedintele Franţei, a conferit căpitanului–aviator român „Ordinul Legiunea de Onoare cu grad de cavaler”. În primăvara anului 1928, a avut loc primul miting aerian pe Aerodromul Băneasa, unde mii de spectatori, printre care şi soţia sa, au urmărit acrobaţiile lui aeriene. Cu acea ocazie a aflat că soţul său zboară din nou, cu toate că, înainte de miting îi promisese că nu se va mai urca niciodată în carlinga unui avion.

“Comandantul în baston”

Raidurile aeriene de lungă durată au fost începute în 1933, la şase ani după tragicul accident din Austria. Primul, un raid de 8000 km prin Europa, în fiecare zi parcurgând mai bine de 1000 km. (în ziua a şaptea a zburat pe itinerariul Paris – Strasbourg – Nürnberg – Praga – Viena – Belgrad cu un avion românesc de tip SET-41). Ultimul raid al “comandorului cu baston” a făcut parte din misiunile aviaţiei civile franceze de identificare şi stabilire a traseelor aeriene deasupra continentului african.Pentru efectuarea acestor misiuni, la propunerea principelui Valentin Bibescu, a fost ales şi Gheorghe Bănciulescu care, împreună cu telegrafistul şi mecanicul, doi coechipieri experimentaţi, a primit cel mai modern avion francez, un Potez-9 AB cu două motoare.

La 13 martie 1935, şi-au luat zborul în lungul şi temerarul raid pe ruta Paris – Marsilia – Napoli – Tunis – Tripoli - Bengazi – Cairo – Wadi Halfa – Khartoum – Al Fashir – Abéché – Fort-Lamy – Fort-Archambault – Bangui – Bangassou – Juba – Atbara – Cairo. Au avut de înfruntat o căldură pe cât de sufocantă, pe atât de epuizantă, şi nisipul care, ridicat în trombă la mari înălţimi, ar fi putut să le distrugă motoarele. Cu toate că au depăşit cu bine capcanele Africii şi au aterizat la Cairo, Bănciulescu, extenuat de o gripă tropicală, cu febră şi delir, n-a reuşit să învingă boala şi, chinuit şi epuizat, s-a stins din viaţă la 12 aprilie 1935, la vârsta de numai 37 de ani.

Răpus de o gripă tropicală a fost înmormântat la Bellu

Corpul său a fost adus în ţară şi înhumat la Cimitirul Bellu. A fost trecerea fulgerătoare în nefiinţă a lui Gheorghe Bănciulescu, primul pilot din lume care a zburat cu proteze în loc de picioare. Al doilea pilot a fost Douglas Bader, wing commander al RAF în cel de al doilea război mondial, urmat de rusul Aleksei Petrovici Maresiev.