În tinereţe l-a înterpelat pe Ceauşescu: "Cum se face că în grânarul Europei oamenii mor de foame, la coadă la pâine?" şi a fost imediat închis pentru înaltă trădare. A reuşit să scape după ce a făcut recurs, cevea nemaiauzit în epocă. Aceasta este povestea octogenarului Horaţiu Iuga, preot ortodox pensionar în vârstă de 84 de ani.

După ce a trăit cât alţii în trei vieţi, spune că ziua de azi e paradoxală: în timpul comunismului, românii care se plângeau că mor de foame, înfundau închisoarea, acuzaţi de înaltă trădare, acum sunt liberi să vocifereze în pieţele publice, însă nu obţin un trai mai bun.

O imagine care l-a şocat: oameni călcându-se în picioare la coadă la pâine

În septembrie 1971, impresionat de faptul că un bărbat de 70 de ani, din Ştei, unde era paroh, a murit stând la coadă la pâine, iar ceilalţi au călcat peste cadavru, ca să ajungă să îşi cumpere raţia de mâncare, i-a scris o scrisoare lui Ceauşescu. "I-am trimis o scrisoare simplă. Adresată, pe plic, preşedintelui Republicii, Nicolae Ceauşescu, Bucureşti. Timbrul, îmi amintesc, a costat 55 de bani", îşi aminteşte bărbatul.

De 40 de ani se chinuie să uite gestul care a declanşat coşmarul vieţii lui. "Îmi amintesc totul până la ultimul detaliu. Îmi amintesc când omul acela, un bătrân de 70 de ani, la care ţineam enorm, a murit stând la coadă. Voia să-şi cumpere doar o pâine neagră. I s-a făcut rău şi a căzut. Cei din spatele lui l-au călcat efectiv în picioare. Nu am mai rezistat şi a doua zi i-am scris o scrisoare tovarăşului Ceauşescu. Am început cu <Stimate tovarăşe preşedinte>, dar eram foarte supărat şi nu m-am putut abţine, i-am povestit cazul omului călcat în picioare pentru o bucată de pâine şi l-am întrebat dacă i se pare normal să ajungem să murim de foame. Să fim călcaţi în picioare pentru o pâine.

Îmi amintesc că l-am întrebat aşa <cum se poate ca noi, care am fost consideraţi grânarul Europei, şi care, în Banat, la Timişoara, am ajuns să aruncăm grâul în Bega fiindcă era prea mult şi nu îl puteam vinde, să ajungem aşa? În virtutea faptului că cele scrise vor avea un ecou în sufletul dumneavoastră, vă rog să vă pronunţaţi ca atare>. Am semnat şi am expediat", îşi aminteşte preotul.

7 ani de temniţă pentru o simplă scrisoare

Peste 4 zile Horaţiu Iuga a fost căutat de Securitate. I-au făcut percheziţie. A doua zi, securiştii l-au arestat  pentru înaltă trădare şi l-au dus la audieri, la Oradea. Timp de o săptămână a fost interogat zi şi noapte. "Anchetatorii se schimbau din 4 în 4 ore, fiecare cum venea, începea interogatoriul la fel, cine sunt, ce vârstă am etc., ca să mă epuizeze psihic. După cinci zile au chemat 103 preoţi din întreaga regiune, pentru a se desolidariza de mine. 24 dintre ei au cerut să ia cuvântul, iar 3 dintre aceştia au solicitat ca, pentru scrisoarea trimisă, să mi se aplice pedeapsa capitală, să fiu împuşcat", îşi aminteşte bătrânul. Judecat de Tribunalul Militar din Cluj, preotul Iuga a fost condamnat în decembrie 1971 la 7 ani de închisoare "grea", după cum specifică sentinţa, 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii, fiind găsit vinovat de "propagandă împotriva orânduirii socialiste".

Cum i-a convins să-l graţieze: "Cei trei copii ai mei nu vor mai fi nişte buni comunişti"

Au urmat luni de coşmar în închisorile din Oradea, Gherla, Cluj, Aiud şi Văcăreşti. Bătut, umilit şi înfometat pe rând, în celulele friguroase, de unde ieşea în lumina soarelui, la "aerisire", doar 10 minute pe zi, preotul Iuga a sperat mereu în dreptatea divină. 

Aceasta avea să vină după aproape jumătate de an de temniţă. A întrat în puşcărie un bărbat de 43 de ani, la 78 de kilograme. Peste 6 luni era un schelet ambulant, cântărind doar 45 de kilograme, în urma raţiei alimentare zilnice din detenţie: surogat cu bromură dimineaţa şi 50 de grame de pâine neagră, apă în care s-au fiert cartofi şi turtă de mălai la prânz, o felie de pâine neagră seara. Trei săptămâni a stat la "izolare", trăind exclusiv cu jumătate de felie de pâine neagră pe zi şi o cană de apă. Scheletic, a ajuns în faţa Înaltei Curţi de Casaţie, unde a făcut recurs. Şi a convins instanţa că nu are ce căuta după gratii. "Am vrut să mă apăr singur. Le-am spus despre cei trei copii ai mei, care nu vor fi în niciun caz adepţii regimului dacă tatăl lor rămâne la puşcărie. Am recunoscut că poate am greşit atunci când i-am scris lui Ceauşescu, că, poate, am făcut nişte afirmaţii nepotrivite, dar că nici măcar în gând nu am cerut moartea preşedintelui, cum mi se imputa", rememorează părintele Iuga. DEMOCRAŢIE DEGEABA

"Politicienii văd cum trăim, dar nu le pasă"

Eliberat în vara lui 1971, Horaţiu Iuga a slujit la biserica din Pecica, judeţul Arad. Apoi a mers la Miniş, de unde, în 1999, a ieşit la pensie şi s-a mutat la Timişoara, iar acum slujeşte ca preot pensionar la Capela Militară din Piaţa 700.

Nu îl regretă niciun moment pe Ceauşescu, dar susţine că politicienii actuali sunt mult mai periculoşi decât foştii comunişti din funcţii înalte. "Acum e democraţie, atunci era dictatura comunistă. Chiar dacă avem acum dreptul la replică, tot o dictatură trăim. Politicienii de azi văd că toţi românii vor o schimbare, că unii dintre noi trăiesc în condiţii absolut deplorabile, de sărăcie, dar lor nu le pasă", spune preotul.