Cercetătorii care studiază unul dintre monumentele mai puțin cunoscute din vremea dacilor au reconstituit, pentru EVZ, viața unui meșter dac. Viața, atelierul și cetatea în care trăia: Ardeu

Unul dintre monumente l e mai puţin cunoscute din judeţul Hunedoara este „Cetăţuia”. Dealul ,,Cetăţuie” sau ,,Cetăţeaua” este situat intravilan, pe teritoriul administrativ al satului Ardeu, comuna Balșa, judeţul Hunedoara, în partea sudică a satului.

FOTO: Planul cetății Ardeu

În epoca Regatului Dac, pe culmea dealului a fost construită o cetate. Prin cercetările arheologice realizate în perioada 2001 – 2010 au fost identificate elemente ale fortificaţiei (zid din piatră locală lipită cu lut), urmele mai multor locuinţe, ale unui „turn locuinţă” precum și ale unui atelier. Debutul fortifiaţiei dacice poate fi plasat în prima parte a secolului I î. Chr., iar sfârşitul în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului al doilea. Pe Dealul Judelui şi pe versantul sudic au fost sondate locuinţe aparţinând unei aşezări contemporane cu fortificaţia. Sporadic apar şi obiecte datând din perioada provinciei Dacia, iar din secolul al IV-lea numărul pieselor este mai mare, însă pentru acest orizont cronologic nu au fost identificate complexe. Din Evul Mediu provin o serie de materiale din metal şi ceramică, ce pot fi datate în secolele X-XI, precum şi altele, în secolele XV-XVI.

În partea sudică a platoului superior au fost identificate şi urmele unei fortificaţii cu zid din piatră legată cu mortar, ale cărei dimensiuni nu le putem estima în acest stadiu al cercetărilor.Nici un fel de sursă documentară scrisă medievală nu se referă la această cetate. Exegeza istoriografică nu a cunoscut acest obiectiv şi, drept urmare, nu l-a implicat în vreun scenariu de interpretare. Așa este descrisă starea actuală a cetății Ardeu.

RECONSTITUIRE

Dar aici, în cetate, locuia, muncea și se distra un meșter dac, un artizan de prestigiu... Istoria sa ne-a fost spusă de Cercetător științific 2 dr. Iosif Vasile Ferencz, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. L-am întrebat cine era acest meșter, cum trăia el, ce obiecte lucra, care era poziția sa în cetate, ce pasiuni avea. Iată istoria, spusă altfel, istoria care fascinează.

„Poziția atelierului său în interiorul unei cetăți dacice, foarte aproape de palatul nobilului, indică poziția sa în cadrul comunității dacice de la Ardeu. Sau altfel spus, îl plasează în rândul membrilor suitei nobilului. Este ceea ce dr. Aurel Rustoiu numea, cu aproape un deceniu și jumătate în urmă, artizan de prestigiu. Astfel de personaje, aflate în slujba mărimilor acelor timpuri, realizau bijuterii, unii își desfășurau activitatea itinerant, iar alții, așa cum este cazul de față, în ateliere, în așezări și fortificații”. nu în fiecare zi primea comenzi pentru bijuterii sau alte obiecte pretențioase. „El putea să realizeze o largă categorie de obiecte din materii prime diverse: din fier, din bronz, plumb, os și corn etc”. De unde știm asta? „Așa cum dovedesc obiectele descoperite în inventarul atelierului său: materii prime, zgură sau obiecte în curs de realizare. Însă și obiectele realizate din astfel de materiale pot fi considerate de multe ori opere de artă. Putea să primească și să onoreze comenzi și pentru ceilalți membri ai comunității. Și de ce nu? Poate că realiza și obiecte care puteau să fie comercializate în târguri, de către el însuși sau de către membrii familiei sale”, spune istoricul.

CUM ARĂTA ATELIERUL

„Atelierul și locuința sa formau un ansamblu, de aceea în perimetrul cercetat de noi am descoperit deopotrivă obiecte cu caracter casnic, cât și instalații, ustensile, obiecte aflate în curs de realizare, materii prime și zguri”.

Ce instalații folosea în munca sa? „În ceea ce privește instalațiile, cea mai importantă era vatra de forjă. Aceasta, realizată din lut, era amenajată pe o terasă amenajată pe panta vestică a platoului superior al Dealului Cetățuie. Întreg spațiul în care se desfășura activitatea artizanului, atelierul propriu-zis, probabil că avea forma unui «șopron», cu acoperiș din șindrilă susținut de stâlpi masivi, de lemn. Spre vest era deschis, în așa fel încât lumina soarelui să fie prezentă cât mai mult în spațiul de lucru. Alte amenajări îi permiteau să ridice și să mute obiecte grele în atelier, așa cum este ne dovedește un scripete descoperit între ruinele atelierului”.

FOTO: Tipar pentru verigi, descoperit în atelierul meșterului dac

LOCUINȚA

Și cum era casa în care locuia meșterul nostru? „Casa, lipită de atelier, era una simplă, din lemn, cu pereții lipiți cu lut. În afara inventarului specific oricărei gospodării, cuprinzând vesela utilizată pentru păstratul proviziilor, pentru gătit, mâncat sau băut, o serie de obiecte descoperite ne oferă informații în legătură cu personalitatea acestui personaj. Dintre acestea, se remarcă o serie de piese de joc, jetoane realizate din pereți de vase ceramice, dar și o astfel de piesă confecționată din sticlă, precum și un zar din os. Ele «mărturisesc» în legătură cu modul în care meșterul își petrecea timpul liber, poate în serile de iarnă, când lumina zilei îl ajuta cel mai puțin să își practice meșteșugul”.

Jocuri de noroc

Cât de prezente erau jocurile în viața cetății: „Nu știm foarte multe despre jocurile practicate de daci, însă în aceleași vremuri, romanii practicau numeroase jocuri folosind aceleași tipuri de piese. Între cele mai simple și care se practică și azi se numără moara (țintarul), însă în antichitate era apreciată și o varietate a acestui joc, care se desfășura pe o tablă rotundă. Din același motiv se și numea rotta. Jocurile de strategie erau de asemenea apreciate, iar unul dintre ele, ludus lantruculorum (de-a războiul), se juca tocmai cu astfel de jetoane, în timp ce dreptul de a muta era stabilit prin aruncarea zarurilor. Și bineînțeles că enumerarea poate continua încă”.

Și tot despre modul în care își petrecea timpul liber și în legătură cu personalitatea sa aduc mărturii cele peste zece tipuri de vârfuri de săgeată pe care specialiștii le-au identificat în inventarul gospodăriei sale. „Aceasta arată că avea pregătită muniție adaptată pentru diverse tipuri de vânat. Iar oasele și coarnele de animale sălbatice, care de multe ori erau transformate cu îndemânare în atelierul său în obiecte utile sunt și ele dovezi ale acestei îndeletniciri. Și, în același timp, personajul descris de noi era și pescar. Așa cum o dovedește cârligul de pescuit și vertebrele de pește, din care realiza mărgele”.

• Cercetările continuă

Palatul „șefului” era cel mai falnic

„Întorcându-ne la cetatea dacică, trebuie să spunem că deși desfășurăm cercetări arheologice de mai mult de 15 ani și că deja cunoaștem numeroase amănunte despre amenajări, oameni și chiar fapte, suntem încă departe să fi epuizat potențialul acestui obiectiv”, spune istoricul. Ce se știe? Că platoul superior a fost înconjurat cu un zid cu grosimea de cca 2 m, realizat din piatră locală, lipită cu lut și cu o structură de lemn care îi asigura coerența. Tot o structură din lemn înălța zidul și asigura un parapet, cel mai probabil canelat. Nu știm exact unde se găsea poarta, însă cel mai probabil că era în partea sudică, poate în zona distrusă de carieră, acolo unde ajunge un drum săpat în piatră pe versantul estic și pe cel sudic.

FOTO: Cercetătorii caută pe fi ecare centimetru din cetate vestigii din vremea dacilor

Supușii

Dintre clădiri, care mobilau platoul superior al dealului Cetățuie, cu excepția locuinței și a atelierului evocat anterior, până acum au fost identificate doar câteva. În primul rând este vorba despre palatul nobilului taraboste care stăpânea cetatea. Este un așa-numit „turn locuință”, ale căror ziduri au fost identificate în anul 2002, însă doar în anul 2013 am început cercetarea amănunțită a acestui obiectiv. Cercetările continuă, însă cu ceea ce cunoaștem astăzi putem să spunem că era o construcție cu o bază realizată cu ziduri din blocuri de talie, fasonate din calcar organogen oolitic, așa cum sunt și zidurile din zona capitalei Regatului Dac. Elevația, construită din lemn asigura un spațiu util care depășea 100 mp, iar prin poziția sa, domina întregul platou superior al dealului și în mod simbolic, pe toși supușii săi, ne explică cercetătorul.

Palatul nobilului

„În partea estică am identificat urmele a trei locuințe aparținând după părerea noastră membrilor suitei nobilului de la Ardeu. Casele au fost construite pe mici terase săpate în stâncă, aveau pereți din lemn, iar acoperișul era din șindrilă. Suprafața lor era cu mult mai mică, în comparație cu cea a locuinței «seniorului» locului, mai exact, ajungea la cca 15 mp. La poalele dealului, pe terasele aflate la est și sud, până pe malurile pârâului numit Valea Ardeului se întindea așezarea unde locuiau oamenii obișnuiți. Sondajul efectuat de noi în anul 2003 a scos la iveală mai multe locuințe contemporane cu intensa locuire de pe culme”. Dar ceilați daci? „Ne este greu să estimăm în acest stadiu al cercetărilor numărul locuitorilor complexului dacic de la Ardeu, însă acest aspect reprezintă un deziderat al cercetărilor viitoare. În viitorul apropiat ne-am propus să ne concentrăm atenția asupra palatului nobilului dac, să încercăm să recuperăm informațiile care să ne ajute să punem în valoare poveștile sale. Mai avem mult de lucru, însă cu migală și răbdare, cu efort și concentrare, vom putea să punem în valoare un monument pe care l-am crezut pierdut, precum și secvențe din viața unor personaje care au trăit în acele locuri”, încheie dr. Iosif Vasile Ferencz. Despre această cetate și stadiul cercetărilor puteți citi pe www.ardeu.ro. Pentru că este o echipă complexă care se ocupă de această cetate și sunt oameni care își iubesc meseria și au înțeles că istoria poate fi învățată și atlfel.