Anul 1970 se anunța unul extraordinar pentru agricultură. Peste iarnă ninsese abundent, iar primăvara venise cu ploi și vreme caldă. Solul era saturat de apă. Până la 30 aprilie, căzuseră între 150 și 200 l/mp de apă în majoritatea regiunilor. La munte, însă, se strânseseră peste 300 l/mp. Cu alte cuvinte, plouase dublu față de normal! Se produseseră, deja, mici inundații, însă nimeni nu se gândea la ce avea să urmeze.

Luna mai începuse la fel. Mase de aer umed veneau una după cealaltă dinspre vestul continentului. La munte, stratul de zăpadă era consistent. La 10 mai, cantitatea de precipitații era, în jumătatea de nord a țării, de trei ori mai mare decât cea normală! În același timp, în straturile superioare ale atmosferei se insinuase un aer mai rece, venit dinspre nordul continentului, care a făcut ca, la peste 2000 de metri altitudine, precipitațiile să fie mai ales sub formă de ninsoare.

Încălzire bruscă

În dimineața zilei de 11 mai, la stația meteorologică Vârful Omu, stratul de omăt atingea 93 de centimetri. În mai toată zona montană, troienele depășeau trei metri! Spre seară, o masă cu aer subtropical pătrunde prin sud-estul României. Aceasta începe să topească zăpezile și să condenseze cantități mari de vapori de apă. Încălzirea e pur și simplu bruscă: la data de 12 mai, în sudul țării temperatura atinge 30 de grade, în timp ce în Transilvania se înregistrează 26-27 de grade.

În noaptea următoare, însă, un alt val de aer polar, cu 10-15 grade mai rece decât cel subtropical, intră prin nord-vestul țării. De la 13 mai, temperaturile încep scadă brusc, de la o zi la alta: la Cluj s-au înregistrat – 17,2°; 12,4°; 11,0°; 12,6°; 13,0°!

Cantități uriașe de precipitații

La impactul celor două mase de aer, în centrul României se creează o depresiune care “toarnă” cantități uriașe de apă. A doua zi, ploile continuă.

În noaptea de 12 spre 13 mai, apele Someșului încep să se umfle. Râul se mărește treptat și ajunge să aibă o lățime de 1,5 kilometri și o adâncime de 9 metri! Inundaţiile afectează tot arealul Someș-Tisa. Debitul ajunge la 3.600 mc/s, iar digurile încep să cedeze.

La 13 mai, apele Someșului ating 9 metri în zona orașului Dej. Puhoaiele intră în oraș, căile de comunicații sunt întrerupte. 7 oameni își pierd viața. Sunt avariate 1572 case, iar 741 sunt distruse. 14.056 persoane sunt evacuate. Pagubele sunt uriașe.

56 de oameni pier în Satu Mare în inundații

Orașul Satu Mare este lovit, și el, din plin. La data de 14 mai, într-unul dintre cartiere, nivelul apei atinge 2 metri! Viitura distruge absolut toate casele, iar 56 de oameni pier. Astăzi, cartierul poartă numele tragediei: “14 mai”.

Mureșul își iese și el din matcă și lovește orașul Arad. Localnicii ies și fac de pază la digul care, până la urmă, reușește să ocrotească localitatea. Terenurile agricole sunt inundate total, iar recoltele sunt compromise.

La 14 mai 1970, Mureșul inundă jumătate din orașul Alba-Iulia. Apele râului ating 8 metri și jumătate, iar debitul crește de 24 de ori, de la 100 mc/s, la 2450 mc/s. Centrul orașului zace câteva zile sub apă, iar pagubele sunt de ordinul milioanelor de lei. Peste 10.000 de persoane rămân fără adăpost.

Apele Oltului se umflă în Transilvania, depășind cu peste 2 metri nivelul obișnuit. Zeci de comune sunt distruse în județul Brașov și peste 20.000 de hectare de teren agricol sunt inundate. La 15 mai, toată Transilvania este sub ape!

Apele se revarsă spre sud

Dar apele încep să se reverse și spre sudul țării! Râul Ialomița iese din matcă. Localitatea Piua Petrii este ștearsă de pe fața pământului. Astăzi, pe locul în care cândva trăiau oameni, a mai rămas doar un lac care poartă numele comunei. La 50 de kilometric distanță, la Hagieni, apele turbate ale râului distrug tot. Astăzi, comuna este, practic, nelocuită.

În județele Brăila și Ialomița zeci de comune au pierit îngropate în nămol. La 16 mai 1970, se decretează starea de urgență. Mii de “oameni ai muncii”, pionieri și UTC-iști sunt scoși la munca să ridice baraje din pămant și pietriș.

Numărul morților nu se știe cu exactitate

Per total, inundațiile din anul 1970 au reprezentat cea mai mare calamitate naturală din România, după cutremurul din 1977, deși numărul morților nu se știe cu exactitate. Se estimează că 209 persoane ar fi decedat, dar, cu siguranță, totalul este mult mai mare. Dintre victime, o parte însemnată au fost militari, deplasați pentru a ajuta populația locală.

Există, însă, informații că în anul 1926 Dunărea s-a umflat și a provocat inundații catastrofale în sudul României. Peste 1.000 de persoane ar fi pierit atunci. Din păcate, această tragedie nu a fost documentată și nici nu poate fi verificată.

Inundațiile din anul 1970 vor rămâne în istorie. Potrivit specialiștilor, un astfel de fenomen se poate produce doar o dată la 300 de ani. Este nevoie de un complex de factori, de coincidențe nemaipomenite ca un astfel de episod să poată avea loc în țara noastră.