Editura Evenimentul si Capital

Povestea frumoasei care, înaintea Anului Nou, a îmblânzit bestia

Autor: | | 0 Comentarii | 1635 Vizualizari

Zâna a fost înghiţită de urs, dar fiara s-a predat în cele din urmă farmecelor fecioarei. Chipul suav apare din pântecele uriaşului şi-mi zâmbeşte. Doar ce-şi aşează mai bine blana pe ea, fără să poată totuşi să-şi îndrepte spinarea. Are în cârcă vreo 50 de kilograme. Poate tot atât cât tine, glumesc. „Pe-aproape”…

A venit tocmai din Bacău, să strige, cu vocea-i de chihlimbar, în mijlocul Iaşului, la Palatul Culturii, „Ursu’, băăăăă!”. Cu atâta putere, încât toate jivinele pădurii ar cădea, tremurând, la picioarele basmului, cerând îndurare.

Ordinul comandantului

În locul unghiilor, prinţesa are gheare. Şi la mâini, şi la picioare, după ce, sprintenă, intrase cu totul în trupul lui Moş Martin, preluându-i nu doar mirosul greu, de tartor al înălţimilor, ci în special gesturile ample. Braţele ei fine se continuă, firesc, cu enormitatea hălcilor, apucând rotocoale mari de aer şi modelându-le vârtos.

Deodată , comandantul dă ordin de pornire în marş. Domnişoara se integrează cât ai clipi în alaiul sacadat al uriaşilor. Deşi micuţă de felul său, nu se deosebeşte cu nimic de restul trupei, datorită capului enorm cocoţat peste fruntea ei.

Ursul şi-a păstrat în acest fel nemurirea. Ochii săi mari, de un vânăt sticlos, te ţintuiesc şi te înfioară. Fălcile scot la iveală colţi nemiloşi. Pare nefiresc amalgamul între duioşia părului bălai al frumoasei şi întunecatul brun, ţepos, al bestiei. Depăşită e deja graniţa între fiinţă şi nefiinţă.

Prinsă în vraja fiarei

După semnalul de mai devreme, un fluier prelung, al Irodului, deschide bubuiala tobelor, dând navală în timpane. Giganţii se adună, pe îndelete, într-un cerc al descântecelor. Duduie pământul sub labele lor, în timp ce zgârie cerul sub arşiţa chemărilor tunătoare.

Jocul se înteţeşte după ritmul tot mai alert al darabanelor. Vuietul cuprinde atmosfera din jur şi o preface într-un vacarm din care te poţi desprinde numai dacă ai fugi cât mai departe. Dar cine să mai poată face aşa ceva, când ai fost prins în vrajă?!

Iată deci invazia cetelor din Dofteana şi din Comăneşti! Bărbaţi cu chipuri tăbăcite de muncă, oieri sau tâmplari, după cum îşi povestesc, în puţine cuvinte, existenţa, atunci când nesperata pauză intervine. Îi văd transpiraţi, căutând un strop de apă.

Curiozitatea mea se îndreaptă din nou către fiica munţilor. Tocmai ce şi-a coborât capul mamiferului, sprijinindu-l de umăr, dar fără a ieşi cu totul din carapacea lui. Botul fiarei e străpuns cu un belciug. Sunt îndemnat să trag de el, în sus, cântărindui astfel împovărarea. Mă sprijin bine în picioare. Ea tot găseşte motiv de chicoteală.

Îmi zice că de pe când era o mogâldeaţă de grădiniţă merge cu alaiul, în fiece ajun de An Nou. Mai încoace şi-a intrat cu totul în rol. Numai că prin satele de unde vine ea se respectă tot mai puţin obiceiul, aşa că ritualul e adesea urcat în autobuz şi transportat pe la diverse chermeze orăşeneşti.

A murit chiar de ziua lui! Vestea care a socat Romania!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI