De-a lungul a mai bine de două milioane de ani fluviul îşi împlineşte cursul, înfruntând mai multe culmi muntoase ale sistemului alpino – carpatic, dăltuind peisaje de o rară frumuseţe, împodobite de om cu numeroase castele medievale sau cu aşezări pierdute în vegetaţie.

De-a lungul a mai bine de două milioane de ani fluviul îşi împlineşte cursul, înfruntând mai multe culmi muntoase ale sistemului alpino – carpatic, dăltuind peisaje de o rară frumuseţe, împodobite de om cu numeroase castele medievale sau cu aşezări pierdute în vegetaţie.

În drumul său, uneori anevoios, străbate variate forme de relief ce oferă un tablou magnific, în care Dunărea pare când un fluviu năvalnic de munte, când are un aspect de fluviu de şes, cu ape liniştite.

Al doilea fluviu ca mărime din Europa, după Volga, Dunărea parcurge 2.860 de kilometri până la Marea Neagră cu care se contopeşte într-o îmbrăţişare eternă. Dunărea este singurul fluviu european care curge de la vest la est. Acesta parcurge 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina), oferind un farmec aparte celor patru capitale europene prin care trece: Viena, Bratislava, Budapesta şi Belgrad.

Dunărea “a ales” ca cea mai mare parte din drumul său să îl străbată pe teritoriul ţării noastre. Aici, pe cursul său inferior, fluviul parcurge 1075 km între localităţile Baziaş şi Sulina, face graniţa cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) şi Ucraina (53,9 km) şi colectează majoritatea râurilor din România, cu excepţia celor din Dobrogea.

Mulţi dintre noi am făcut un exerciţiu de imaginaţie, încercând să vedem cu ochii minţii cum arată traseul Dunării de la izvoare și până la vărsare.

Ştim din cărţile de geografie că fluviul izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră, din Germania. Donaueschingen este oraşul de care este legată geneza Dunării, iar Donauquelle, principala atracţie de aici, aminteşte trecătorilor de acest lucru. Izvorul Dunării este marcat de o mică fântână cu apă. Bazinul este înconjurat de un gard din fier, în interiorul căruia se află un complex statuar reprezentând două femei, o mamă, simbolizând Europa, ce îi arată fiicei sale, Dunărea calea pe care trebuie s-o urmeze.

Izvorul Dunării începe în mod oficial de la punctul de întâlnire al răurilor Breg cu Brigach. Breg izvorăşte din oraşul Furtwangen, pe care unii îl consideră locul de pornire al Dunării. Însă Donauescchingen este recunoscut ca izvor al Dunării încă de pe vremea Imperiului Roman.

Cel mai impresionant lucru legat de fluviul Dunărea este, poate, povestea care i-a marcat geneza. O frumoasă poveste de dragoste care îi sporeşte farmecul şi îi confirmă valoarea.

Născută sau nu din plăsmuirile oamenilor, sfârşitul poveştii adusă la rang de legendă, aduce cu sine o certitudine: Dunărea chiar se “îmbrătişează” cu Soarele la Marea Neagră. Iată întreaga poveste a naşterii Dunării: “Se spune că, pe vremea când oamenii nu trăiau încă pe pământ, Luna s-a îndrăgostit de Soare. În fiecare zi îi ieşea înainte, îmbrăcată într-o rochie argintie, tivită cu raze de lumină şi brodată cu mii de diamante. Era atât de frumoasă şi de luminoasă, încât cerul rămânea înmărmurit de splendoarea ei şi niciun nor nu îndrăznea să o umbrească. Dar Soarelui puţin îi păsa de strălucirea ei: el era îndrăgostit de o stea mică şi îndepărtată, aflată undeva la marginea galaxiei. Dunărea, pentru că aşa o chema pe steluţă, îi împărtăşea iubirea, aşa că Soarele a cerut-o de soţie.

Mult s-a mai necăjit Luna la auzul acestei vești! Obrazul i s-a intunecat și razele i-au pălit, iar în inima ei s-a strecurat gelozia.

Când a venit ziua nunţii, Luna şi-a pus cea mai frumoasă rochie şi a venit să le ureze fericire mirilor. Doar că, în spatele surâsului ei, se ascundea un gând înfiorător. Îndată ce Dunărea a rămas singură, Luna s-a apropiat de ea şi i-a şoptit ameninţător: Te blestem să suferi aşa cum sufăr şi eu şi să nu te bucuri niciodată de mirele tău!

De nicăieri s-au ivit trei duhuri rele care au azvârlit biata stea de pe cer tocmai în mijlocul unui codru întunecat, în Munţii Pădurea Neagră. Acolo Dunărea s-a prefăcut într-un lac adânc şi rece, pe care Soarele n-avea să-l vadă niciodată, din pricina pădurii de nepătruns.

A plâns Dunărea multe zile și la fel de multe nopți de dorul Soarelui, până când a fost auzită de o zână bună care trăia în apropiere. Înduplecată de povestea acesteia, zâna a preschimbat Dunărea într-un râu, care curge de atunci spre răsărit, spre locul de unde se ridică Soarele pe cer. Apoi a izvorât o mulţime de râuri mici, care să se verse în apele Dunării şi s-o ajute astfel să ajungă, puternică până la marea cea mare.

În fiecare dimineaţă, Soarele răsare dintre apele mării şi, pentru scurtă vreme, îşi îmbrătişează iubita.”

Așadar, trebuie să ne considerăm mândri şi norocoşi pentru faptul că Mama Natură ne-a binecuvântat ţara cu apele Dunării.

MANOLE IOANA BEATRICE PROF. COORD. BOJOGA MIRELA-GABI COLEGIUL TEHNIC DE INDUSTRIE ALIMENTARĂ „DUMITRU MOȚOC” CLASA a X-a

Amănunte despre proiect găsiți în articolul de mai jos:

„Valsând cu Dunărea prin Europa”. Cum văd copiii locul României în UE