Din 1979 și până la Reavoluţie, unul din dintre secretele inexplicabile pe care fostul dictator Nicolae Ceaușescu a decis să-l ţină ascuns a fost sistemul de energie denumit Pilele lui Karpen, inventat de inginerul român Nicolae Karpen în 1920. După 1990, "bateria" a fost lăsată în seiful imens unde era ascunsă de comunişti din lene, era prea complicat să fie amenajată o vitrină pentru expunderea invenţiei.

Pilele lui Karpen, au fost realizate în perioada de dinaintea comunismului, iar acest lucru a trezit ura securiştilor, mai ales că două borcane făceau de zeci de ani ca un eletromotor să funcționeze. Nimeni nu știa să explice exact cum produce energia, nici atunci, nici acum! Așa că Ceaușescu a decis să ascundă minunăția ingineriei capitaliste.

Ba mai mult, comuniştii au vrut să vină să scoate firele de aur și platină din borcane. “În 1979 au venit cei de la Poliție și au vrut să ia foițele de aur și de platină. Când au văzut că sunt foarte subțiri și nu e nicio comoară de metale prețioase au decis să bage Pilele lui Karpen într-un seif Fichette”, ne povestește directoarea muzeul "Dimitrie Leondida" din Capitală, Laura Maria Albani.

De atunci și până anul trecut, invenția inginerului român a fost păstrată în seif. “Mai veneau cei de la Poliție din când în când să verifice dacă avem pilele, se uitau în seif și atât. Am zis să scotem pilele din seif și să le expunem publicului. Toată lumea de la muzeu era speriată, cum să face, asta, dacă ele sunt păstrate în seif.”, mai adaugă directoarea.

32.000 de vizitatori văd pilele anual

Zeci de mii de Bucureșteni se plimbă săptămânal în Parcul Carol din Capitală, unul dintre cele mai cochete din București, însă doar câţiva zeci intră în Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida” să vadă cu ochii lor bateria secretă pe care cercetătorii din ziua de astăzi, cu toate progresele tehnologice, tot nu reușesc să o înțeleagă. Marea majoritate a celor cei 32.000 de mușterii pe care i-a avut muzeul în ultimul an au fost de fapt clase de elevi care au venit să desfășoare activități practice. Vin mai mult de nevoie! În rest, ghizii reţin mai mulţi turişti străini care vin să admire minunăţiile tehnice din muzeu: primele automobile, biciclete, motoare cu aburi şi multe altele.

Funcționează, dar nimeni nu trebuie să vadă asta

Pilele lui Karpen nu sunt așa de spectaculoase pentru ochiul vizitatorilor. Cine urcă până la etajul 1 al frigurosului muzeu vede doar două recipiente cu pilele scufundate în acid sulfuric. "Din cele două recipiente ies două fire care merg către electromotor. Din păcate electromotorul este deteriorat și doar dacă se înlătură vitrina și se trage de un fir, vizitatorul poate observa că sursa inepuziabilă de energie creată de Karpen încă funcționează. Însă acest lucru se întâmplă de două-trei ori pe an", ne mai explică Laura Maria Albani.

Directoarea spune că s-a ajuns în această situație pentru că muzeul și nepoții lui Karpen au cerut să nu se înlocuiască electromotorul vechi cu unul nou. “Asta a fost dorința nepoților și cred ca așa este și bine pentru un muzeu, să păstreze piesele originale”, adaugă aceasta.

Cum o replică nu s-a făcut, vizitatorul nu poate vedea pe viu că bateria muzeului creată în 1950 după invenţia brevetată în 1920 încă funcționează. Nimeni nu vede ridicolul situației. Muzeografii sunt așa de “entuziasmați” de minunea lui Karpen, încât sunt gata să-ți spună că totul e o palăvrageală, că pila lui Karpen nu este un perpetuum mobile de clasa a doua pentru că nu produce energie din nimic, ci îl produce cu ajutorul căldurii din atmosferă.

Nu aveau vitrina

Dispozitivul este format din electrozi (unul pozitiv și unul negativ) din metale nobile – aur, platină, iridium – care nu sunt atacate de electrolittul în care se găsesc scufundate. Electrozii diferă prin structura fiziă a suprafețelor în contact cu electrolitul. Pilele lui Karpen are ca combustibil oxigenul din aer care este dizolvat în acidul sulfuric pur și apoi este absorbit de suprafața spongioasă a panglicii catodice de aur platinat.

A fost scos de-abia anul trecut din seiful imens pentru că timp de 24 de ani, nimeni nu s-a deranjat să-l scoată din ascunzătoare. “Trebuia o vitrină cu alarmă. Dar de ce să-și bată capul, probabil de asta nu l-ae scos cineva. Le-am luat o vitrină simplă li, asta era prin octombrie 2013. Pilele sunt și o legendă pentru muzeu”, își mai amintește Albani.

Cum funcționează

Inventate, teoretic, în anii ‘20, au fost materializate şi perfecţionate în anii ‘50. Cercetătorii de astăzi încă nu ştiu exact principiul lor de funcţionare care contrazice principii fundamentele ale fizicii, însă cel mai important este că pilele Karpen furnizează curent electric de zeci de ani, fără oprire.

„Pilele K sunt un perpetuum mobile de speţă a doua. După părerea cercetătorilor de atunci şi chiar de acum, este irealizabilă dar ea funcţionează de peste 60 de ani”, este explicaţia dată de nepotul lui Nicolae Vasilescu-Karpen.
Evident, toată lumea se întreabă cum funcţionează. O explicaţie cât mai aproape de înţelesul comun ar fi găsit-o dr.ing. Mihai Bădic de la Institutul de Cercetări pentru Inginerie Electrică: "Principiul de funcţionare nu se cunoaşte. Se bănuie că ar fi bazat pe extragerea căldurii din mediul înconjurător, o combinaţie de electrochimie cu termodinamică. Din cauză că funcţionarea acestor pile în mod aproape sigur conduce la ideea încălcării principiului al doilea al termodinamicii, au o importanţă teoretică uriaşă”.

Cine a fost Karpen

Cel care le-a inventat, Nicolae Vasilescu-Karpen, fiul unui căpitan, s-a născut în 1870, la Craiova. După aceea este însărcinat să se ocupe de electrificarea Veneţiei unde încep să prindă contur primele idei despre comportamentul electronilor într-un mediu lichid. Tot Nicolae Vasilescu Karpen a electrificat ulterior oraşele Constanţa şi Câmpina. La izbucnirea Primului Război Mondial este înrolat şi construieşte la Băneasa primul telegraf fără fir din Estul Europei.După terminarea războiului, înfiinţează Şcoală Politehnică din Bucureşti, a patra din Europa. În 1920 brevetează teoria care ar face să funcţioneze pilele K, după iniţiala numelui său. în 1931 ocupă postul de ministru al Comerţului şi Industriei în cabinetul Iorga. Acest lucru avea să-l coste, mai întâi din partea legionarilor, dar mai ales din partea comuniştilor care-l dau afară din Academie, din Politehnică şi din casă.