Toate au mers frumos, până în luna august a anului 2013. M-am trezit într-o zi pe la cinci dimineața, încrezător fiind că o să înceapă o nouă zi plină de satisfacție pentru mine și gândindu-mă chiar din primele momente după ce m-am trezit ce aș vrea să obțin în ziua aia, având ca referință zilele și săptămânile trecute în care deja obținusem și cheltuisem o grămadă de bani și cu dorința incredibil de mare de a avea și mai mult. Stăteam pe canapea, navigând pe iPhone-ul meu. S-a făcut ora șase dimineața, sună interfonul. Mă duc să răspund, nu se aude nimic. Mă întorc din nou pe canapea. Sună din nou. Se duce tata – „Poliția, deschideți”. Tata a apăsat pe buton, primindu-i pe neașteptații vizitatori în scara blocului și în nici două secunde ofițerii DIICOT Bacău și BCCO Bacău erau la ușă. Cioc, cioc – „Poliția, deschideți sau spargem ușa”. A deschis.

Șapte ofițeri în civil au intrat în apartament cu mandat de percheziție și mandat de aducere pe numele meu. Mi-au răscolit toată casa, confiscându-mi toate dispozitivele pe care le aveam și micul depozit de obiecte pe care îl formasem în apartament. După aproximativ opt ore de percheziții, atât în apartamentul în care locuiam la acel moment cât și la casa părinților mei de la țară, am fost prezentat în fața unui procuror la sediul DIICOT Bacău. Menționând aici incredibila dezvoltare fizică a corpului meu (momentan am 1.80m, 54 kg) – gândiți-vă că eram mai scund și mai slab atunci – imediat ce am intrat în biroul procurorului m-a și întâmpinat cu sintagma „Marele infractor Oancea Cezar. Bine ai venit, ia un loc”.