Joan Chelimo este atleta originată din Kenya care a obținut cetățenie română. Sportiva a povestit cum a fost copilăria sa și cum a început să practice atletismul în satul în care s-a născut.
Joan Kelimo a povestit că se trezea în fiecare dimineață la ora 4.00 pentru a alerga în satul ei. Sportiva alegea să facă acest lucru foarte dimineață pentru a nu fi criticată de consătenii ei, care îi spuneau că singurul mod prin care poate ajunge cunoscută este să se căsătorească cât mai repede cu un bărbat bogat. Ea a refuzat să meargă pe aceste cale și a decis să se antreneze neîncetat pentru visul ei. Joan a povestit că din primii bani pe care i-a câștigat din atletism a plătit taxele școalare pentru cele două surori ale sale.
Sportiva în vârstă de 32 de ani a primit cetănie română în anul 2021, alături de alte două atlete din Kenya, Rutto Stella Jepkosgei și Meringor Delvine Relin. Cele trei atlete sunt legitimate la clubul sportiv Steaua din 2019 și au obținut performanțe remarcabile la nivel internațional. Sportivele au creat o legătură cu România datorită antrenorului Carol Șanta, care lucrează de aproape un deceniu în Iten, orașul kenyan supranumit „Casa campionilor”.
Joan se află printre cele mai rapide zece alergătoare din istorie în proba de semimaraton. Timpul cu care a terminat cursa de la Praga din 2018 a fost de 1:05:04. Ea s-a impus la Boston, în 2017, la proba de semimaraton. Sportiva a mărturisit că ea aleargă pentru fiica sa Ariana pentru că este sigură că povestea ei va „schimba multe vieți atât în Kenya, cât și în România”.
Cât de mult contează pantofii cu care aleargă un atlet
Joan a povestit că părinții săi fac parte din triburi diferite, unul dintre ei este din Keyio și celălalt din Nandi. Sportiva a mai adăugat că cei mai mulți dintre sportivii din Kenya au genă bună și din acest motiv reușesc să aibă rezultate bune în competițiile sportive de atletism. Ea a continuat prin a spune că prima păpușă cu care s-a jucat a fost chiar a fiicei sale, iar tot alături de Ariana s-a uitat pentru prima oară la desene animate.
„Eu am trăit vremuri foarte diferite și am crescut într-un context foarte diferit. Așa că nu asociez copilăria cu joaca și jucăriile, ci cu munca și responsabilitățile. Nu am amintiri în care mă jucam, decât la școală, în rest, țin minte treburile gospodăriei care erau în sarcina mea: aveam de adus apă, de adus lemne, pregăteam ceaiul, mă îngrijeam de animale, nu prea rămânea timp de joacă. A trebuit să fiu de mică foarte responsabilă și organizată”.
În ceea ce privește jocurile copilăriei, Joan a spus că sărea coarda de cele mai multe ori. Într-un alt joc, cei implicați aruncau o minge de la unul la altul. Mingea era făcută din resturi de plastic și o sfoară care le ținea pe toate la un loc. Ea chiar s-a jucat cu fiica sa Ariana acest joc când a mers în vizită în satul său natal. Joan a vorbit și despre unul dintre cele mai mari visuri ale ei. „Despre ce mi-am dorit foarte mult și n-am avut? Pantofi de școală. Majoritatea mergeam la școală în picioarele goale.”.
Joan Kelimo îi invidia pe cei bogați
Atleta a mai adăugat că de multe ori îi era frică să meargă desculță la școală deoarece condițiile de igienă erau destul de proaste. „E greu pentru mulți să-și imagineze ce mult înseamnă pentru un copil kenyan pantofii. Poate și de aceea, mai toți atleții kenyeni sunt cumva obsedați de încălțările sportive. Cu cât mai multe și mai frumose, cu atât mai bine. Eu am avut foarte rar în copilărie haine noi. Copiii mai înstăriți primeau haine de Crăciun. Noi primeam haine folosite de la rude, de la copii cărora le rămâneau mici”.
Joan a mărturisit că atunci când a devenit un sportiv cunoscut și a primit pantofi de alergare de la Adidas, a decis să îi facă cadou unei atlete mai tinere și care nu deținea o astfel de pereche de încălțăminte. Acest lucru a însemnat un ajutor foarte mare pentru tânăra sportivă. Atleta care concurează pentru România a dezvăluit că are o pasiune pentru pantofii de alergare, iar perechea pe care o poartă acum are semnătura Stellei McCartney.
Ce înseamnă alergarea pentru atleta originară din Kenya
Joan a copilărit în satul Kipkabus, în provincia Uasin Gishu, o așezare de 500 de locuitori dintre care cei mai mulți erau fermieri. Atleta a spus că nu a avut o casă mare, iar tot ceea ce familia sa producea, era pentru consumul propriu. Una dintre cele mai mari probleme erau legate de apa potabilă, lucru care a făcut-o pe sportivă să construiască un bazin de colectare a apei în casa în care a locuit. Joan a povestit că acest lucru a fost extraordinar pentru mama sa. Infrastructura s-a îmbunătățit în ultimii ani, iar localnicii pot să vândă produsele lor în orașele din apropiere.
„În satul în care am crescut alergatul nu era ceva de admirat. Nu era parte din cultura locală. Acolo marea realizare era să te măriți, cât mai repede și mai profitabil. Lumea se uita ciudat la mine când alergam în colanți sau pantaloni scurți, pentru că pudoarea e foarte mare în cultura locului. Plus că tot ce înseamnă educație sexuală e subiect tabu. Așa că, de exemplu, să ai un copil în afara unei căsătorii era ceva de neconceput, rușinos”. Joan a avut noroc că mama sa a fost o femeie care a mers la școală și a încurajat-o să practice acest sport.
Ce părere are Joan despre România
Atleta originară din Kenya a mai adăugat că simțea că nu va beneficia niciodată de șansa de a participa la marile competiții dacă rămâne în țara sa. Ea și-a dorit să ajungă într-un locunde poate să se pregătească adecvat și să se bucure de susține. De asemenea, ea a vrut ca performanțele pe care le obține să fie respectate și răsplătite. Joan a vizitat de mai multe ori România și a realizat că țara noastră este potrivită pentru a-și crește copilul.
„Am ales România în contextul în care aș fi putut merge în Franța, de unde e soțul meu. Dar ăsta e nivelul de încredere pe care îl avem în antrenor, în alegerile lui și știu că își dorește ce e mai bine pentru mine” a mai spus Joan. Carol Șanta a fost cel care le-a convins pe cele trei atlete originare din Kenya să obțină cetățenia română. Tot antrenorul român a fost cel care le-a găsit sportivelor un club în care să se pregătească pentru competițiile sportive.
„Sunt îndrăgostită de Transilvania, de zona de munte – m-am bucurat ca un copil să văd zăpada de pe vârfurile munților – de arhitectură, de biserici, de cetăți și castele. Sunt o persoană credincioasă și am regăsit în România respectul pentru credință. Nu știu exact cum mă voi putea obișnui cu frigul, dar cred că e o chestiune de timp și da, uneori, mă sperie aglomerația și traficul intens”. Unul dintre lucrurile pe care Joan le iubește cel mai mult la Romînia este mâncarea. Sportiva a explicat că în Kenya există un preparat foarte asemănător cu mămăligă care se numește ugali. „Ne-a plăcut foarte mult mamaliga cu lapte. Atunci când mergi undeva, e esențial să fii confortabil cu stilul de mâncare și cu gusturile. Personal, ador mâncarea de aici”, a mai spus Joan pentru Pressone.