Poticneala Europei: pe muchie, alunecând spre naționalism, populism, xenofobie dizolvantă | PULSUL PLANETEI

Poticneala Europei: pe muchie, alunecând spre naționalism, populism, xenofobie dizolvantă | PULSUL PLANETEI

Toată mass media din Europa și de peste ocean a lansat titluri-avertisment privind catastrofica destrămare a Europei sub presiunile naționalismului, populismului, xenofobiei, islamofobiei, a mișcărilor anti-imigranți care anunță dizolvarea proiectului european.

 Reluarea temei apocaliptice pentru proiectul european este motivată conjunctural de referendumul din Italia pe care populiștii de la Cinque Stele a lui Peppe Grillo anunțau să-l câștige împotriva stângii lui Renzi, în timp ce în Austria vecină, noul președinte risca să fie, începând de luni, liderul Partidului Libertății radical de dreapta, Norbert Hoffer.

Dar motivația analizelor e mult mai vastă, iar cea mai importantă argumentație vine din faptul că UE la nivelul Comisiei nu a avansat teme de leadership care să asigure europenii, Parlamentul European a propus și promovat varianta apărării și securității europene ca variantă de ieșire, subiect controversat și menit să stârnească mai multe controverse și diviziuni decât energie pozitivă și sens spre integrare, iar partidele europene de mainstream sunt extrem de reticente și lipsite de inventivitate în a propune proiecte de stânga și de dreapta capabile să reenergizeze proiectul european.

În schimb, pe lângă cele două elemente care au relansat dezbaterea privind explozia proiectului european – referendumul Italian și alegerile prezidențiale în Austria – și alte elemente în succesiune lansează avertismente motivate pentru disiparea principiului comunitar în Europa și revenirea la o Europă a națiunilor: alegerile prezidențiale în Franța, cu Frontul Național la 27,7% după alegerile locale și Marine Le Pen pe prima poziție în preferințele pentru scrutinul prezidențial din mai, Germania doamnei Merkel cu Alternativa pentru Germania, partidul populist, nationalist, anti-imigrare de extremă dreapta intrat deja în parlamentele regionale și tot mai vizibil public, UKIP din Marea Britanie, al doilea partid ca importanță și cu victoria de la Brexit obținută, în timp ce în Olanda, Partidul Libertății lui Gert Vilders anunță un mandat complet cu o victorie de răsunet în alegerile din martie anul viitor.

Partidele naționaliste eurofobe, euroscepticii de toate culorile domină Europa. Și sondajele de opinie plasează idea europeană sub majoritatea susținerilor în marea parte a celor 28 de state membre, în timp ce extinderea, singura acțiune și politică profitabilă tuturor, state membre și noi integrați, a fost abandonată pe mandatul actualei Comisii.

Departe de a fi atât de înclinați spre a accepta abordarea catastrofică și apocaliptică propusă de presă, nu putem să nu observăm deplina inadecvare și lipsa de idei a liderilor europeni, mai preocupați de alegerile din propriile state pentru a avea timp și a face față efortului de relansare a ideii europene. Ei bine și acest pas e o greșeaă fundamentală, pentru că exact un asemenea proiect relansat poate aduce voturi aparținătorilor naționali. Cât despre teza potrivit căreia “idea europeană nu mai adduce voturi”, nu este valabilă decât atunci când cazi pradă defetismului și lipsei cronice de susținere publică și mai ales de idei.

Nici un lider național nu-și mai asumă ideea europeană, în schimb se complace în a da vina pe Bruxelles pentru nerealizările în propriul său stat sau pe evenimentele și crizele care s-au abătut în ultima perioadă asupra întregii Europemigranți, terorism intern, luptători străini, revisionism rus. Nici vorbă de solidaritate sau programe comune, nici măcar de deblocarea unor procese integraționiste care ar putea da măcar impulsul simbolic – primirea României și Bulgariei în Schengen, votul pentru lansarea acordului de Asociere cu Ucraina blocat de Olanda, ridicarea vizelor pentru Ucraina și Georgia.

Pe de altă parte, este obligatoriu ca dreapta și stânga europeană să propună proiecte distincte privind drumul european mai departe, proiectul european, cu toate particularitățile proprii, pentru a suplini migrarea spre extreme a voturilor indecișilor și celor atrași de oferte anarhiste și anti- sistem și dezamăgirea votanților pro-europeni care nu mai vin la vot nici la nivel național, nici la nivel european. Întreprinderea e cu atât mai grea cu cât tot mai mulți politicieni europeni au simțit, după alegerea lui Trump în SUA, că s-a dat drumul la incorectitudine politică, că se poate spune și face orice la nivel european, UE fiind un datum de care te poți folosi pentru că va fi o permanență ce merită valorificată chiar și pasându- i, în mod constant, costuri. Iată că exact această aplecare a dus la diminuarea drastică a susținerii pentru proiectul european. Nu e mai puțin adevărat că nici activitatea birocrației europene și a Comisiei nu a ajutat la revigorarea încrederii statelor și cetățenilor europeni.