Portret al lui Traian T. Coșovei la tinerețe

Ne-am cunoscut în anul 1971. Făceam împreună meditații la gramatică, De două ori pe săptămână, undeva pe bulevardul 1 Mai, pe lângă Piața Filantropia, cu profesorul Radu Mihăescu.

Acesta apare în cartea lui Adrian Marino „Viața unui om singur” și foarte târziu, cu mult după moartea lui și eu și Traian am aflat că el fusese un important deținut politic de la Canal, deportat în Bărăgan.

Pentru că locuiam în zona Universității, foarte aproape unul de altul mergeam la meditații împreună și ne-am împrietenit. În anul 1973 ne-am trezit colegi la Facultatea de limba și literatura română, după un examen de admitere destul de dificil pe care el l-a luat cu note foarte bune.

Traian locuia la parterul unei vile în spatele Ambasadei americane. Camera în care își primea colegii era imensă și luxoasă. Avea și magnetofon și casetofon și blugi(chiar și geacă) și ceas subacvatic, adică tot ce la vremea respectivă își putea visa un tânăr. Se ocupa cu muzica și era un fel de disk-jockey prin diverse cluburi, câte existau atunci.

Improvizațiile care aduc moartea. Sute de români, victime

Prognoza meteo, 20 aprilie. Temperaturile cresc ușor, dar ziua e marcată de ploi

Tatăl lui era un scriitor pe care toți îl învățasem șa școală și el copilărise pe la case de creație în anturajul celor mai importanți poeții și prozatori din timpul respectiv. Mai mult el terminase Liceul care în prezent se numește Jean Monnet și fusese coleg cu toți copiii de ștabi, la vremea respectivă un permanent subiect de discuție.

Față de majoritatea colegilor, care stăteau la cămin și trăiau auster, Traian avea de toate și le împărțea cu oricine.

Se bucura de mult succes la femei și profita din plin de el. Deși părea un fel de dandy, șmecher și superficial, foarte la zi cu tot ce era la modă în occident, excesiv de ironic și bon viveur la un moment dat el a surprins pe toată lumea cu versurile pe care le scria. A intrat în lumea poeziei și nu a mai ieșit de acolo niciodată. Foarte tânăr avea oportunități nelimitate în zona relațiilor umane.

Cunoștea multă lume și se făcea plăcut fără să depună eforturi.După decembrie 1989 și nu numai, ar fi putut lesne să se așeze în fruntea scriitorilor sau să se cuibărească în locuri călduțe mai ales pentru că ani de zile a fost considerat cel mai important poet tânăr și nu s-a atins niciodată de politic. Avea ușurința micilor afaceri însă le-a lăsat să treacă pe lângă el.  Nu l-a interesat decât poezia. Cred că este singurul de acest gen din toată generația lui.