Opinii EVZ
Porcii, doctorii și pacienții - o altfel de privire asupra transplantului pulmonar din România
Rândurile de mai jos nu construiesc o pledoarie, ci, mai degrabă, o imagine nevăzută sau greu de deslușit cu ochiul liber. Sau - mai grav - o imagine pe care prea puțini vor s-o vadă și s-o înțeleagă.
Se poate face sau nu se poate face transplant pulmonar în România? Întrebarea, tăiată în două fețe periculos de ascuțite, a bulversat societatea noastră, sufocată de manipulări și acolade politice alunecoase. Spitalul Sfânta Maria din București, coordonat de chirurgul Narcis Copcă, este locul unde efectuarea primului transplant pulmonar din țara noastră ar putea fi realizat cu succes. Sau nu. De aici, românii interesați de această inițiativă s-au împărțit în două tabere: una care nu crede sau nu vrea să creadă că România este pregătită pentru o asemenea revoluție națională în medicină și alta care dă girul moral chirurgilor noștri.
Sărim peste scandalul îngrășat, lăbărțat, din care hienele campaniei electorale au mușcat, ațâțate, cu toată puterea, iarna trecută. Sărim peste războaiele tehnocrato-pesediste. Sărim și peste ezitările lui Bodog, noul ministru al Sănătății. Sărim, pentru că, în rândurile de mai jos, nu ne interesează lupta și interesele din culisele transplantului pulmonar.
Cuvintele care urmează spun, pe scurt, povestea unor medici români care au visat și încă mai visează să realizeze primul transplant pulmonar din România. Este vorba, dacă vreți, și despre orgoliul unor intelectuali specializați în salvarea de vieți omenești. Eu cred că povestea lor merită spusă. Iat-o!
În urmă cu șapte ani, chirurgul Narcis Copcă, asistat de echipa pe care și-a ales-o, a început să transplanteze porci. Da, ați citit bine. Porci! Mai precis, 40 de perechi de porci. Scoteau plămânii unui animal și-i puneau altui animal. Vedeți, visul de a transplanta cu succes oameni s-a materializat, mai întâi, într-o indispensabilă practică pe animale. Aspect firesc în sferele științei. De altfel, înainte de a reuși transplantul de ficat la „Sfânta Maria”, medicii au făcut practică pe șobolani. Deh, nimeni nu se naște învățat.
Ambițiile s-au revărsat apoi peste graniță, în Germania, spre Hanovra. Dar nu la întâmplare. Doar aici, sub îndrumarea unui extraordinar medic român - Igor Tudorache - , cadrele medicale de pe Dâmbovița au învățat să transplanteze și oameni, mai exact nemți. Se întâmpla acum patru ani sau în ultimii patru ani. Mă rog... Cert e că în ultimele două săptămâni, chirurgii Narcis Copcă și Cezar Stroescu, anestezistele Laura Popa și Carmen Constantin și recoltatorul Dragoș Chiriță, toți aflați în subordinea lui Igor Tudorache (chirurg cu 300 de transplanturi la activ și coordonatorul Centrului de transplant pulmonar al Clinicii din Hanovra) au reușit patru transplanturi de plămâni. Mai mult, în ultimele zile, alte două anes teziste - Iuliana Barbu și Antoanela Văduva - au fost, la rândul lor, la Hanovra, participând activ la alte două transplanturi de plămâni.
Crescut din măruntaiele porcilor, modelat în Germania și hrănit cu mii de ore de muncă și de sacrificii, acest vis, trăit de câțiva „revoluționari”, poate fi împlinit și pus, totodată, în slujba pacienților români, aici, acasă. În ciuda comentatorilor sceptici, care nu cred că România este pregătită să se îngrijească singură.
Transplantul pulmonar nu este o joacă, un turnir al bisturielor. Transplantul pulmonar este o operațiune delicată, cu 25% rată de deces! Îngrijirea ulterioară a pacientului implică o atenție și un nivel de specializare mai mari decât intervenția chirurgicală în sine. Recuperarea este, așadar, esențială. Da, dar pentru toate acestea, medicii români susțin că sunt pregătiți. Și, atunci, de ce să nu li se acorde o șansă? Nu doar medicilor visători, ci și pacienților din țară, pentru care visul de a avea plămâni noi reprezintă însăși viața. Sau cel puțin o șansă la viață. O șansă - de asemenea - la demnitate și la onoare pentru medicina noastră.
PS: Primele patru încercări de a transplanta ficatul unui pacient, întreprinse de emeritul profesor Irinel Popescu, s-au soldat cu patru decese. Descurajat, doctorul a vrut să renunțe. De două ori! De fiecare dată, a fost încurajat și întors din drum. În prezent, Irinel Popescu are la activ peste 700 de cazuri de transplant de ficat reușite.
Recomandările noastre
