Pop-cornul este astăzi nelipsit în cinematografe sau la serile de film organizate în confortul propriilor case. El era consumat cu mult înainte să apară această modă sau cuptorul cu microunde. Studii recente au arătat că era popular și în urmă cu aproape șapte milenii.

Pop-cornul era destul de populat și în urmă cu 6.700 de ani. Cercetătorii au arătat că acesta era consumat de oamenii are locuiau în zona unde astăzi este trecut pe hartă Peru. Dovezile au fost descoperite recent la Paredones și Huaca Prieta, două situri de coastă care au găzduit cândva așezări preistorice. Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Pop-cornul. O istorie ce se întinde pe aproximativ șapte milenii

Cercetătorii au descoperit în cele două situri știuleți, coji, tulpini și ciucuri. După ce au examinat știuleții au stabilit că vechii ocupanți nu se limitau doar la a sparge porumbul. Ei îl măcinau în făină și este posibil să îl fi gătit și în alte moduri, cum ar fi pop-cornul.

Chiar dacă s-au descoperit dovezi ale consumului de porumb, în acea vreme nu reprezenta o componentă majoră a dietei lor. Până în secolul XII lucrurile s-au schimbat. Cultivarea porumbului a devenit vitală pentru ascensiunea Imperiului Inca și extinderea ulterioară în Peru.

Porumbul a apărut pentru prima dată în Mexic, în urmă cu aproximativ 9.000 de ani. Dolores Piperno, conservator la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian, spune că la baza dezvoltării lui a fost o plantă sălbatică. Ulterior a ajuns și în America Centrală și de Sud, unde au apărut sute de tipuri distincte de porumb. Cel mai probabil și la ei se consuma pop-cornul.

Unde au început să apară diverse soiuri de porumb

Știuleții și alte resturi de porumb găsite la Paredones și Huaca Prieta indică o diversitate de forme și culori ale boabelor de porumb. Printre acestea se află și strămoșii porumbului dulce pe care oamenii îl consumă astăzi. Aceste descoperiri sunt semne că procesul de dezvoltare a porumbului era deja în plină desfășurare. Cel mai probabil, pop-cornul de atunci era și el diferit față de cel de astăzi.

„Rezultatele noastre arată că la doar câteva mii de ani [după domesticirea sa] porumbul a ajuns în America de Sud, unde a început evoluția în diferite soiuri care sunt acum comune în regiunea andină”, a declarat Piperno.

Cercetătorii au mai spus că toate aceste dovezi indică faptul că în multe zone porumbul a sosit înaintea oalelor. Toate experimentele timpurii cu porumbul ca aliment nu au depins de prezența ceramicii.

Pop-cornul a apărut mai devreme decât se credea

Descoperirea descrisă în studiu sugerează că pop-cornul a apărut cu 1.000 de ani mai devreme decât se credea până acum. Cercetătorii au găsit în situri un exemplu rar de rămășițe timpurii de porumb. Asta pentru că tropicele umede dintre America Centrală și America de Sud nu sunt favorabile conservării cerealelor. Mare parte din ceea ce știm despre evoluția porumbului provine din rămășițele microscopice.

„Deoarece există atât de puține date disponibile din alte locuri pentru această perioadă de timp, bogăția de informații morfologice despre știuleți și alte rămășițe de porumb la această dată timpurie este foarte importantă pentru înțelegerea modului în care porumbul a devenit cultura pe care o cunoaștem astăzi”, a explicat Piperno.

Cercetătorii nu au descoperit cu exactitate modul în care se prepara pop-cornul în acea perioadă. Nu existau oale de ceramică sau cuptoare cu microunde, așa că cel mai probabil știuletele era prăjit în cărbuni sau la flacără. Locuitorii de pe coasta de nord a Peruului au perfecționat tehnica ani mai târziu. Ei au făcut, în jurul anului 300 d.Hr., un vas puțin adânc, cu un mâner și o gaură în partea de sus. Prima mașină de făcut pop-corn și-a făcut debutul 1.500 de ani mai târziu, la Târgul Mondial de la Chicago din 1893, potrivit PNAS.