Votul de ieri din Camera Deputaților arată că Ponta are în spate o majoritate confortabilă pe care liberalii, după șase luni cu Iohannis la Cotroceni, nu au fost în stare să i-o zdruncine.
Nu cred că, în aceste condiții, premierul va demisiona, dimpotrivă, sunt mari șanse să își ducă mandatul la bun sfârșit. Nici PNL, nici Iohannis, nu au capacitatea să ducă o bătălie pe termen lung cu acest guvern. Au reacționat acum, dar mâine vor vota împreună dezastruoasele legi electorale. Iohannis a făcut deja compromisuri care vor avea consecințe serioase: promulgarea legii care permite alegerea primarilor într-un singur tur și numirea lui Horodniceanu la DIICOT. Să mai adăugăm la acest tablou faptul că alegătorii nu vor ieși în stradă pentru a protesta la decizia Parlamentului de a-l proteja pe Victor Ponta. Vin concediile, indignații de pe Facebook vor spera că o să protesteze altcineva în locul lor.
În consecință, cred că va trebui să ne uităm la perspectivele României pe termen lung, sub o guvernare Ponta. În primul rând, este clar că acest Executiv nu o va propune pe Laura Codruța Kovesi pentru un nou mandat la DNA. Senatorul Daniel Savu, fost ofițer SRI, a spus, la Antena 3, că șefa DNA trebuie schimbată. O procedură de demitere nu poate fi controlată de PSD, dar mandatul lui Kovesi expiră în primăvara anului viitor, iar un ministru PSD al Justiției – fie că va fi Robert Cazanciuc, fie că va fi un dur, așa cum vrea partidul – nu o va propune tot pe ea.
În al doilea rând, cred că orice lider occidental care va mai auzi un demnitar sau diplomat român solicitând ridicarea MCV-ului sau primirea în spațiul Schengen le va râde în nas. Raportul MCV din ianuarie 2016 este compromis. În cel mai bun caz, dacă viitorul Legislativ se va comporta exemplar – vom vedea, sunt deja sceptic – în ianuarie 2018 vom avea primul raport care va consemna progrese. Așa cum a spus clar Olanda, este nevoie de două rapoarte consecutive pentru ca această țară să fie de acord cu primirea în spațiul Schengen, deci undeva în 2019 mai putem discuta despre această chestiune.
Finanțările externe, de care România are nevoie permanentă, vor fi tot mai scumpe. A spus-o însuși prudentul președinte al UDMR, Kelemen Hunor, arătând că guvernul Ponta „se va izola” de lumea financiară și de politica internațională. Germania era deja nemulțumită de ritmul reformelor din România – în special în zona companiilor de stat, tot mai controlate politic și înglodate în datorii, exemplul cel mai bun fiind cel al Complexului Energetic Oltenia - și dorea ca acordul cu FMI și Comisia Europeană să fie rupt oficial. Sigur că, dacă se întâmplă acest lucru, PSD va juca pe cartea naționalistă și va lansa obișnuitul atac populist la adresa FMI. Însă ministerul de Finanțe va resimți rapid efectele, când va ieși pe piața externă să se împrumute.
Comisia Europeană va filtra atent și va tergiversa toate cererile de finanțare venite dinspre România. Suntem deja în situația în care niciun program operațional finanțat din bugetul 2014-2020 nu a pornit efectiv. Cele mai importante programe – cel pentru Infrastructură Mare și cel pentru Dezvoltare Regională – nici măcar nu sunt încă aprobate. Sigur că nimeni de la Bruxelles nu va spune că înăsprirea controalelor birocratice la care sunt supuse solicitările de finanțare din România sunt o formă de sancțiune pentru ceea ce face un Parlament dominat de PSD, dar, în realitate, toți cei obișnuiți cu procedurile bizantine ale Comisiei Europene știu că acesta este adevărul.
Sigur că, în statistici, guvernul Ponta va arăta bine. Reducerea TVA-ului la alimente va stimula consumul și va alimenta creșterea economică. PSD jubilează, știind că „conștiința trece prin stomac”. Dar economia României avea nevoie de o altă rețetă. Avea nevoie de un guvern cinstit, care să facă reformă în companiile de stat, să privatizeze, să diminueze corupția din aparatul de stat și să găsească o soluție la dezastrul din absorbția fondurilor europene. Nu se va întâmpla asta, cel puțin până în ianuarie 2017.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.