Două studii sugerează că circulația meridională de răsturnare a Oceanului Atlantic s-ar putea prăbuși până la mijlocul secolului. De asemenea, ar putea face ravagii climatice, însă astfel de previziuni sunt controversate. Filmul "The Day After Tomorrow" (Ziua de mâine), din 2004, poate că a luat o serie de licențe artistice în ceea ce privește știința climei. Totuși, a avut dreptate asupra unui lucru. Într-adevăr, schimbările climatice pot provoca o prăbușire a curenților oceanici globali, cu consecințe devastatoare.

La momentul realizării superproducției hollywoodiene, cercetătorii știau relativ puțin despre starea circulației meridionale de răsturnare a Oceanului Atlantic (AMOC). Este un sistem oceanic care transportă apă caldă și nutrienți în jurul Oceanului Atlantic.

Atenție sporită asupra Oceanului Atlantic

Dar au existat îngrijorări că topirea gheții ar putea duce la slăbirea acestui curent vital și chiar la colaps. Acest lucru s-ar întâmpla dacă o cantitate mare de apă dulce ar intra în Atlanticul de Nord din cauza topirii calotelor glaciare.

Monitorizarea continuă a AMOC a început abia în 2004. Înainte de această dată, cercetătorii trebuiau să se mulțumească cu modele climatice, date proxy și măsurători sporadice din lumea reală. Majoritatea credeau că prăbușirea AMOC era o posibilitate îndepărtată și cu siguranță nu era așteptată în secolul XXI. Situația s-a schimbat. Un nou studiu realizat de René van Westen de la Universitatea Utrecht din Țările de Jos și colegii săi sugerează că AMOC s-ar putea prăbuși între 2037 și 2064. Există o estimare medie pentru 2050.

Colapsul AMOC ar putea duce la creșterea rapidă a nivelului mării în America de Nord, la o scădere bruscă și severă a temperaturilor în nordul Europei. De asemenea, ar putea perturba și musonii din Asia.

Lucrarea lui Van Westen și a echipei sale este al doilea studiu din ultimii ani care prezice o prăbușire a AMOC la mijlocul secolului. A mai existat o lucrare în 2023 a lui Peter și Susanne Ditlevsen, ambii de la Universitatea din Copenhaga.

Ambele lucrări utilizează așa-numitele semnale de avertizare timpurie (EWS) ca un ghid pentru viitorul AMOC. Acești factori, inclusiv temperaturile mării și conținutul de sare al oceanului, sunt utilizați în parte pentru că înregistrarea istorică reală a puterii AMOC are o vechime de abia 20 de ani. Este o perioadă insuficientă pentru a distinge semnalul de zgomot.

Ce se întâmplă cu Atlanticul?

EWS oferă o alternativă la modelele climatice, care au subestimat mult timp probabilitatea prăbușirii AMOC. Aceste modele nu includ pe deplin impactul apei topite care intră în ocean din calota glaciară a Groenlandei.

Lucrarea lui Ditlevsen utilizează temperaturile istorice ale suprafeței mării ca indicator indirect al puterii AMOC. Între timp, studiul realizat de echipa lui van Westen analizează datele istorice privind salinitatea din Oceanul Atlantic împreună cu rezultatele simulărilor computerizate detaliate efectuate de cercetători la începutul acestui an.

Cele două studii au ajuns la previziuni foarte asemănătoare. Înseamnă acest lucru că prăbușirea AMOC pare mai probabilă în acest secol?

Da, potrivit lui van Westen. El spune că lucrarea echipei sale „pune cu adevărat la îndoială punctul de vedere" al ultimului raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) pe această temă în 2019. Acesta a evaluat probabilitatea unei prăbușiri AMOC înainte de 2100 ca fiind „foarte puțin probabilă".

„Comunitatea, în urmă cu cinci ani, a considerat AMOC foarte rezistentă la schimbările climatice. Iar acum a trecut complet [la opinia] că AMOC este un element de basculare. Punctul său de basculare va fi atins undeva în secolul XXI. În cazul în care nu se iau alte măsuri de atenuare", spune el.

Stefan Rahmstorf de la Potsdam Institute for Climate Impact Research din Germania spune că acum există suficiente date reale pentru a demonstra că AMOC a slăbit într-adevăr în ultimele decenii. "În opinia mea, nu există nicio îndoială reală că AMOC a încetinit", spune el.

Există incertitudine în ceea ce privește datele

El spune, de asemenea, că o prăbușire a AMOC înainte de sfârșitul secolului pare mai probabilă decât se credea inițial.

„Obișnuiam să cred, până acum câțiva ani, că probabilitatea în acest secol [de prăbușire a AMOC] este mai mică de 10 %, la fel ca IPCC. Acum cred că este mai mare de 10 %, în lumina cercetărilor din ultimii cinci ani sau cam așa ceva", a spus el.

El este însă sceptic cu privire la lucrările care pretind că pot prezice momentul în care ar putea avea loc o prăbușire. Există foarte multă incertitudine în utilizarea datelor EWS ca predictor al comportamentului viitor al AMOC.

„Problema este că aceste studii ajung încă la intervale de incertitudine destul de mari în ceea ce privește acest punct de cotitură", spune el, conform newscientist.com.

Sang-Ki Lee este de la US National Oceanic and Atmospheric Administration. Acesta își petrece timpul examinând datele de observare a oceanelor pentru a detecta schimbările în AMOC. El este conștient de studiile recente de profil înalt care prezic o prăbușire a AMOC. Acesta afirmă că unele dintre cercetări se bazează în mare măsură pe modelarea statistică. Nu prea ar avea prea mare legătură cu condițiile din lumea reală.

„Nu sunt un mare fan al acestui scenariu apocaliptic al prăbușirii AMOC", spune el.

Nu poate fi prezisă o dată de prăbușirea a AMOC

Niklas Boers, de la Institutul Potsdam pentru cercetarea impactului climatic, este din ce în ce mai frustrat de eforturile altora de a prezice o dată pentru prăbușirea AMOC. El insistă asupra faptului că modelele climatice nu sunt încă suficient de precise. Datele istorice nu sunt suficient de fiabile, pentru ca cercetătorii să poată face astfel de predicții cu încredere.

„A pretinde că suntem capabili să prezicem momentele de basculare nu face decât să dea un sentiment foarte fals de siguranță, de certitudine, că înțelegem sistemul suficient de bine pentru a face un astfel de lucru. Și acest lucru nu este deloc adevărat. Având în vedere aceste incertitudini uriașe, ar trebui să fim și mai atenți și mai restrictivi în ceea ce privește emisiile viitoare de gaze cu efect de seră",", spune el.