Mărturisesc că, la început, ideea m-a amuzat prin utopia ei naivă. „Aiureala verii. La câte firme sunt trecute pe listă, asta ar echivala cu întoarcerea în comunism, să jinduiesc la îmbuibații de capitaliști care beau Cola, se spală cu l’ Oreal pe cap, își spală rufele cu Ariel și mai au și o mașină de spălat pe deasupra”, scria cineva pe Facebook.
După un moment de reflecție, însă, lucrurile mi-au apărut și sub un alt unghi: petiția online denota mai degrabă exasperarea inițiatorilor. Un fel de „Hai să facem ceva, orice, pentru că așa nu se mai poate!” Când apare o astfel de reacție, lucrurile sunt serioase, chiar dacă îmbracă aspecte amuzante ori naive. Problema derapajelor Antenei 3 este veche. Amenințările cu moartea ale lui Mircea Badea au devenit mai obișnuite decât ploile din vara asta. La fel, minciunile, dezinformările, instigările. Senzația că orice ar spune și face nu li se întâmplă nimic devine tot mai puternică în rândurile opiniei publice. Ultima „plimbare” la Cotroceni, rămasă nesancționată, este grăitoare. Când instituțiile statului nu-și fac datoria, există riscul ca oamenii să-și asume misiunea lor. Prima care trebuia să reacționeze era CNA. O instituție care, din rațiuni politice, a lăsat însă Antena să-și facă mendrele. Acum CNA e în concediu și e condus de o insă cercetată pentru șantaj. CNA și Antena seamănă: pervertite în unelte politice, au devenit doi monștri în slujba Puterii. Ponta ar trebui să se teamă: bâzdâganiile dresate de el se pot întoarce oricând să-l înhațe.
Acesta este un comentariu la articolul:
Boicotul economic al Antenei 3 lovește în libertatea de exprimare.
O petiție online îndeamnă să nu se mai cumpere produse de la fi rmele care își fac publicitate prin trustul Intact. Demersul are puține șanse de reușită, dar pune în discuție onestitatea presei. Citește detalii
Recomandările noastre
