Lista candidaților la funcția de președinte al Republicii Moldova a fost aprobată. Un total de 11 politicieni, inclusiv un fost jurnalist, se numără printre candidați. Dintre aceștia, doi sunt foști premieri, doi miniștri, iar unul este actualul președinte. Doi candidați au fost procurori, iar unul a deținut funcția de primar de municipiu.

De asemenea, printre cei care aspiră la această funcție se numără patru femei și doi reprezentanți ai minorității găgăuze. Capitalul electoral al candidaților este la fel de divers ca și profilurile acestora. Astfel, doar trei candidați se bucură de suficient sprijin public pentru a obține un rezultat care să-i propulseze în turul doi: actuala președintă Maia Sandu, fostul primar al orașului Bălți, Renato Usatîi și fostul procuror general Alexandr Stoianoglo (IData, septembrie 2024: 26,8%, 12,7% și respectiv 11,2%).

Deși sondajele arată că Sandu poate obține aproximativ 26% în primul tur, situația poate fi ușor întoarsă împotriva ei în turul doi din cauza votului de "protest". Cu toate acestea, principalii săi adversari au două atuuri critice la dispoziție. În primul rând, Stoianoglo și Usatîi, care reprezintă principala competiție, provin din opoziție și nu au experiență de guvernare la nivel național. Datorită ineditului ofertelor propuse de cei doi, acestea par mai credibile, chiar dacă unele promisiuni au o doză mare de populism.

Al doilea factor care îi favorizează pe cei doi are de-a face cu trecutul lor profesional și/sau politic în care au fost nedreptățiți. Stoianoglo a fost demis din funcție după și ca urmare a monopolului absolut instituit de Sandu și Partidul Acțiunea Solidarității - PAS - pe care l-au instituit asupra procesului decizional din țară după alegerile anticipate din vara anului 2021. Fosta formațiune politică a lui Usatîi (Partidul "Patria") a fost scos din concursul electoral din 2014. Prin urmare, alegătorii care îi susțin pe cei doi se ghidează după motivația răzbunării politice. Acești factori – populismul cu credibilitate sporită și răzbunarea politică – au o capacitate de mobilizare socială subestimată de cercul intim al lui Sandu, care îi prevestește o victorie ușoară, unii inclusiv în primul tur.

Prevederile constituționale și constrângerile pentru politica externă 

Prevederile constituționale nu prevăd puteri extinse pentru președintele țării, chiar dacă acesta este ales prin vot direct. Procesul de guvernare are loc în formatul unui sistem parlamentar. Prin urmare, fără o prezență politică robustă în corpul legislativ, funcția de președinte poate deveni un exercițiu pur simbolic. Această particularitate este puțin înțeleasă în afara Republicii Moldova, unde potențialul real al mandatului Maiei Sandu a fost exagerat în ultimii patru ani. Cu toate acestea, Sandu a reușit să-și alimenteze legitimitatea politică internă și stabilitatea agendei sale externe datorită pârghiei deținute de PAS asupra celorlalte ramuri ale puterii.

Implicațiile organului legislativ în actul de guvernare al Republicii Moldova înseamnă că dosarele de politică externă nu pot fi modificate în mod facil. Bunăoară, chiar dacă mandatul președintelui îi permite să negocieze acorduri internaționale care pot schimba direcția politicii externe, orice acord trebuie ratificat de Parlament.

În acest sens, integrarea europeană a Republicii Moldova nu poate fi schimbată peste noapte, dacă Sandu nu va fi realeasă, deoarece majoritatea parlamentară - 62 de deputați - aparține PAS, un partid înființat de ea. Mai mult decât atât, referendumul constituțional privind integrarea europeană, inițiat la propunerea lui Sandu și pentru a-i asigura un avantaj electoral față de ceilalți candidați, prevede, printre altele, declararea vectorului european ca normă constituțională. În consecință, dacă va fi validat – o mare probabilitate – referendumul va îngreuna orice încercare de abandonare a integrării europene, indiferent dacă mandatul lui Sandu este sau nu reînnoit.

Scenariile electorale pot determina trei rezultate distincte pentru politica externă a Republicii Moldova: „continuitatea” traiectoriei actuale pro-europene, „izolarea” cauzată de ambiguitatea strategică a viitorului președinte (dacă acesta nu este Sandu) și, nu în ultimul rând, „reorientarea” spre Est.

Tabel. Candidaților la alegerile prezidențiale din XX Octombrie XXXX și scenariile majore privind schimbarea politicii externe

“Continuitate” -agendă pro-UE necondiționată „Izolare” –

multivectorialism

„Reorientare” –

aderarea la Uniunea Euroasiatică

Candidați cu șanse de a ajunge în turul doi Maia Sandu Alexandr StoianogloRenato Usatîi - Candidați cu șanse limitate de a depăși turul întâi Andrei Năstase

Octavian Țîcu

Irina Vlah

Ion Chicu

Natalia Morari

Tudor Ulianovschi

Vasile Tarlev

Victoria Furtună

-

 

Scenariul 1. „Continuitatea” actualei agende externe va fi asigurată doar dacă Sandu va fi realeasă. Dacă actualul președinte pierde alegerile, în turul doi, atunci Stoianoglo sau Usatîi nu vor putea face schimbări radicale până la alegerile parlamentare din vara lui 2025, când PAS riscă să-și piardă actualul monopol asupra puterii. Chiar dacă nici Stoianoglo, nici Usatîi nu se pronunță în favoarea unei revizuiri radicale a dialogului cu Bruxelles-ul, ei lasă clar că Chișinăul trebuie să condiționeze relațiile cu UE în favoarea interesului național. Ambii candidați emit semnale caracteristice “suveraniștilor” din statele membre UE - Ungaria si Slovacia – și celor dintre țările candidate - sursa Serbia și Georgia.

Scenariul 2. „Izolarea” este probabilă, dacă abordarea multi-vectorală în politica externă va prevala. Nu este obligatoriu ca „izolarea” să fie generată de Stoianoglo sau Usatîi, dacă unul dintre ei câștigă. Un astfel de scenariu poate produce o răcire firească a relaţiilor instituționale dintre Președinția de la Chişinău şi cancelariile occidentale. În timpul mandatului lui Sandu, aceste relații au fost personalizate. Așadar, plecarea echipei lui Sandu ar putea afecta dialogul cu partenerii occidentali, care va necesita un nou impuls din partea noului președinte. „Izolarea” poate fi o primă reacție a comunității occidentale, din cauza suspiciunilor față de ceilalți candidați. În prezent, mesajele alarmiste transmise de PAS și unele voci din societatea civilă și mass-media prezintă nealegerea Maiei Sandu ca un risc existențial pentru viitorul european al Republicii Moldova.

În consecință, cine va prelua funcția, dacă Sandu va pierde alegerile, va avea nevoie de timp și contacte în capitalele euro-atlantice pentru a-și reabilita imaginea și a ieși din „izolare” în raport cu UE, SUA, Canada și alți reprezentanți ai Grupul G7. În același timp, o „izolare” parțială și temporară poate rezulta din orice încercare a lui Usatîi sau Stoianoglo de a implementa politici de echilibrare a politicii externe, în detrimentul actualului unilateralism față de UE. Orice formă de multi-vectorialism, cu cooperare selectivă cu UE – „à la carte” și „hedging” la sursă – va declanșa inevitabil atitudini izolaționiste din partea Occidentului.

Scenariul 3. Reorientarea politicii externe implică costuri masive și necesită un control asupra majorității parlamentare. În ciuda temerilor din rândul electoratului pro-european, reorientarea Republicii Moldova spre Est este puțin probabilă dacă Stoianoglo sau Usatîi vor câștiga. Fără majoritate în Parlament, președintele nu poate, în niciun fel practic, să schimbe direcția vectorului extern. Prevederile constituționale creează constrângeri instituționale de netrecut. Cu toate acestea, acest lucru nu exclude posibilitatea de a schimba narațiunile oficiale la nivelul Oficiului Președintelui.

Dar nici în acest sens nu există o certitudine clară că Stoianoglo sau Usatîi ar dori să se apropie de Rusia până la reducerea la maximum a dialogului cu UE. Înțeleg însă că în ultimii 20 de ani, comerțul exterior moldovenesc a creat o dependență masivă de piața europeană - aproximativ 20 la sută din exporturi ajung în UE. De asemenea, orice propuneri de politică care vizează limitarea drepturilor și libertăților fundamentale, în relație cu societatea civilă sau comunitatea LGBT, pot pune în pericol regimul fără vize cu UE și inclusiv statutul de țară candidată. Politicile de „dezintegrare europeană” asociate cu o eventuală „reorientare” vor aduce Republica Moldova mai aproape de situația actuală a Georgiei, a cărei candidatură la aderarea la UE a fost temporar înghețată.