Poetul care n-a uitat cum arăta „Craiova văzută din car”!

Acum 29 de ani, ne părăsea Marin Sorescu. Marin Sorescu a fost „de toate”, într-un cuvânr un om de cultură. A fost poet, editor, dramaturg. A creat în Oltenia o stare de spirit cum poate Amza Pellea sau Tudor Gheorghe să mai fi reușit! Ne-a părăsit pe 8 decembrie 1996.  Din păcate, timpul n-a mai avut răbdare cu el...

Marin Sorescu - Ministrul Culturii

În perioada 1993-1995, Marin Sorescu a fost Ministrul Culturii. Celebrul „menestrel la curțile dorului” Tudor Gheorghe l-a vizitat deseori la Minister. Marele „menestrel” l-a evocat „oltenește” pe Marin Sorescu într-un interviu. Spunea că l-a găsit în birou, privind spre un perete gol ca spre o bibliotecă pe care ar fi vrut s-o citească dar nu mai avea timp.

La ușă, spunea Tudor Gheorghe, se vânzoleau secretari de stat, juriști, contabili, secretari de departamente care să-i semneze documente. Marin Sorescu se simțea stingher, prizonier într-o lume politică pe care geniul său, inteligența sa peste limită o dezaprobau. „Mărine, ce cauți tu aici?” ar fi fost întrebarea pusă de către marele Tudor Gheorghe care l-a determinat pe Sorescu să renunțe la politică și să revină la viața sa de poet și dramaturg.

Marin Sorescu a debutat târziu, dar a urcat meteoric pe cerul literaturii române contemporane!

Marin Sorescu a scris primul volum „Singur printre poeți” în 1964, când avea deja 28 de ani. La 30 de ani, în 1966, volumul „Poeme” îi aduce Premiul Uniunii Scriitorilor. A urmat o veritabilă „quintă royală”. Adică a mai luat de cinci ori în trei decenii acest premiu prestigios. Până la dispariția sa prematură în 1996, va mai publica încă 22 volume.

Copilul aflat în moarte cerebrală după operația de la Spitalul Județean Constanța a murit

Provocare mortală pe TikTok. Cinci copii și-au pierdut viața deja

Marin Sorescu a scris poeme adunate în volume precum „La lilieci” (ciclu de patru volume publicat între 1975 și 1988) sau piese de teatru ca „Iona”, „Paracliserul”, „A treia țeapă”.  Alte piese au fost „Matca”, „Răceala”, „Vărul Shakespeare” sau „Există nervi”. După 1989, i-a apărut volumul „Poezii alese de cenzură” (poezii scrise înainte de 1989 dar nepublicate). A scris și poezii pentru copii, precum volumul „Unde fugim de-acasă”.

În intervalul 1978-1990, a fost redactor-șef al Revistei „Ramuri” din Craiova. În 1992, și-a susținut doctoratul în Litere la Universitatea din București. Teza sa s-a intitulat „Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”.

„Craiova văzută din car”...aspirațiile unui copil al plaiurilor Doljului

Marin Sorescu s-a născut acum 89 de ani, la 29 februarie 1936. A văzut lumina zilei la Bulzești, în Dolj.  Acolo a urmat școala primară, după care, mama sa l-a înscris la Colegiul Național „Frații Buzești” de astăzi. La Craiova, un prim univers al său, după cel sătesc, mergea cu mijlocul de transport cu tracțiune animală, carul, condus de mama sa Nicolița Sorescu, născută Ionescu, sau de tatăl său, Ștefan Sorescu. Avea să-și amintească în „Craiova văzută din car” că, în sfârșit, își depășise boii care văzuseră de mai multe ori Craiova, înaintea lor. Avea astfel, curajul să spună că și-a făcut intrarea ca om, în lumea mare!

Marin Sorescu n-a avut „stofă de pandur” la tinerețe și ar fi ratat „Nobelul” la bătrânețe!

Marin Sorescu s-a înscris la „Școala Medie” Militară de la Predeal, dar, din motive personale, abandonează, fiind chiar arestat pentru dezertare. A reușit să scape cu bine de efectele dezertării, fiind lăsat la vatră onorabil.  S-a înscris la Universitatea din Iași. A urmat cursurile acesteia în intervalul 1955-1960. Viața personală a fost destul de dură din cauza sărăciei și timpurilor în schimbare. S-a scris despre Marin Sorescu și ghinionul ratării Nobelului pentru Literatură, deși fusese „pe lista scurtă” în 1992. N-a fost să fie. Sunt voci care susțin că ar fi fost vorba de o „lucrătură” cu intrigi cât se poate de românești la mijloc.