La început, când a fost pusă în dezbatere reglementarea legală despre limitarea plăţilor cu bani gheaţă, inclusiv între persoane fizice, am făcut, după un bun obicei de-al nostru, mişto. Convinşi fiind că o astfel de aberaţie nu va deveni obligatorie printr-un act normativ, care prevede inclusiv sancţiuni usturătoare pentru cei care îl încalcă.

Plățile cash. Ne-au păcălit şi noi am rămas cu miştoul, iar ei cu legea. Care se aplică începând cu 11 noiembrie.

Înainte de a fi votată, am început, făcând haz, să ne imaginăm tot felul de situaţii, care de care mai năstruşnice.

Spre exemplu, ne întrebam cum s-ar întâmpla la o nuntă, atunci când un nuntaş ar vrea să dea un dar mai mare de 10.000 de lei. Vine ginerică la el cu „pioesul”? Şi dacă nu are „pioes”, să poată trece darul prin bancă, desigur, trăgându-i-se din el comisionul aferent, vine fiscul şi-l amendează? Îi înjumătăţeşte darul de nuntă?

Sau, ce ne facem cu femeile, de obicei în vârstă, din pieţe, care vând, ca să poată să-şi mai încropească un trai decent cât de cât, ceea ce cu greu şi multă trudă, cresc sau cultivă prin gospodărie? Inventăm un „pioes” pin care să trecem găinile, ouăle sau legăturile de mărar şi pătrunjel?

Sunt zone în ţară, cum ar fi Maramureşul sau Bucovina unde obiceiurile de iarnă sunt respectate cu sfinţenie de sute de ani. Desigur, mulţi dintre dumneavoastră le-aţi văzut dacă nu pe viu, cel puţin la televizor. În aceste cazuri, nu mai este vorba ca prin alten părţi, mai ales la oraş, doar de cete de câţiva urători, care bat pe la porţi şi care strâng câţiva bănuţi. Ci de flăcăi călare, de tarafuri, de dansatori costumaţi şi mascaţi. Este o mândrie pentru un gospodar ca astfel de veritabile ansambluri să-i calce ograda şi să-l colinde în curtea lui.

Răsplata, pe lângă covrigii, nucile şi ţuica tradiţionale, este şi o sumă de bani.

Desigur că gospodarul va dăruio sumă consistentă. Sigur, mai mult de 1.000 de lei. Dacă aceşti urători cu totul speciali merg la mai multe astfel de case înstărite, suma pe care o vor strânge va fi, desigur, mai mare decât are voie cineva să lucreze cu cash. Şi atunci, ce facem? Amendăm urătorii că au fost răsplătiţi cu mai mult decât prevede legea nătângă, care nu are nicio legătură cu realitatea? Sau îl arde fiscul pe gospodarul care şi-a permis, din banii lui, câştigaţi cinstit şi pentru care a plătit impozit, să-şi răsplătească urătorii cu o sumă mai mare decât prevede actul normativ?

Sau alt caz bizar. Se întâmplă frecvent. Sunt organizate întâlniri. Fie că este vorba despre marcarea unei perioade de timp trecute de la absolvirea liceului sau facultăţii, fie alte evenimente similare. Nota de plată va fi, cu siguranţă, mai mare de 5000 de lei. Cum fac cei care participă? Pun cardurile grămadă şi ospătarul le trage prin „pioes”, reţinând de la fiecare suma echivalentă consumaţiei? Ori, altă aberaţie.

Conform datelor Recensământului din 2022, 46 la sută din populaţia României trăieşte în mediul rural. Cea mai mare parte este alcătuită din oameni în vârstă, pensionari. Cum face un pnsionar, dintr-o localitate unde nu există nici bancă, nici bancomat - iar majoritatea o constituie astfel de localităţi - să intre în posesia pensiei? Îl obligăm pe bătrânul care abia se târâie prin curte să meargă 30-40 de kilometri până în localitarea unde există primul bancomat?

Ce se face atunci când vine iarna şi, de îngrijite ce sunt, multe drumuri de la noi devin impracticabile.

Aşteaptă primăvara ca să-şi ia pensia, ca să-şi poată cumpăra ceva de la magazinul sătesc? Pentru că acesta nu are sigur „pioes” şi nu vinde decât cu banii în mână. Îi dă pe caiet, îl face dator, deşi omul are bani cu ce să plătească, dar nu are acces la banii lui. Pentru că legea prevede ca pensia să-i fie livrată numai prin bancă.

Şi astfel de situaţii, de la cele hazlii, până la cele grave, putem să mai enumerăm cu zecile.

Trecând însă la lucuri serioase, această lege aberantă este complet neconstituţională. De ce? Pentru că ea prezumă că întreaga populaţie a României, cu excepţia sugarilor, care nu umblă cu bani, este alcătuită din infractori. Din evazionişti. În motivarea legii se spune că prin limitarea plăţilor în numerar, inclusiv între persoane fizice, se limitează evaziunea fiscală. Deci, din start, statul prezumă cetăţeanul care face o plată oarecare, că ar putea fi un evazionist. Deşi în democraţie, inclusiv în cea originală cum este a noastră, este fix invers. Funcţionează prezumţia de nevinovăţie, inclusiv asupra unor acuzaţi, inculpaţi în dosare penale, care nu au fost condamnaţi definitiv de o instanţă.

Legea este foarte clară în acest sens.

Constituţia din 1991, la art 23, alin 11 spune foarte clar că: „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.” De asemenea, Codul de Procedură Penală, la art 4 prevede: (1) „Orice persoană este considerată nevinovată, până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.  (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.

Şi dacă inclusiv Constituţia prevede aşa, de unde suntem nopi, cu toţii, la grămadă, suspecţi de evaziune fiscală, atunci când mergem să ne cumpărăm pâine de la magazin?

Ni s-a explicat, drept motivare, că acesta este trendul european.

Deşi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene spune: Titlul VI – Justiţia – Articolul 48 – Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare (1) „Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată, până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea (2) Oricărei persoane acuzate îi este garantat dreptul la apărare.”

Ce se vrea în realitate cu această aberantă limitare a plăţilor cash între persoane fizice? Ce ascunde prosteala pe care ne-a aruncat-o în faţă Dan Suciu, purtătorul de cuvânt de la BNR: „E mult mai simplu să plătești cu cardul”?  Este vorba doar de o rupere totală de realitatea din România? Nici vorbă. Ascunde, în fapt, dorinţa de control a statului asupra cetăţeanului. Plata cu cardul înseamnă că în orice moment, statul ştie unde eşti, ce ai cumpărat, ce mănânci, ce bei, pe unde te plimbi. Ştie tot. Mai mult, poate dispune de banii tăi după bunul plac. Ţi se pot bloca conturile şi nu mai ai cum să dispui de o proprietate a ta: banii câştigaţi prin muncă cinstită.

Limitarea cash-ului este una dintre măsurile de control total al cetăţeanului pe care vrea să îl instituie statul.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.