Dacă Iugoslavia lui Iosip Broz Tito se afla de ani buni în vizorul Moscovei pentru că, potrivit agenților ruși, Tito conducea federația după propriile planuri, România intrase în atenția URSSului după poziția vehementă a lui Nicolae Ceaușescu din august ’68, când liderul comunist român nu numai că n-a acceptat să-și trimită soldații la Praga – în cadrul acțiunii „Dunărea”, prin care țările care semnaseră Tratatul de la Varșovia, în frunte cu Uniunea Sovietică, au invadat Cehoslovacia, înăbușind în sânge reformele lui Alexander Dubcek – , dar a și condamnat în termeni duri acțiunile orchestrate de la Kremlin.

De altfel, afinitatea României pentru socialismul cu față umană propus de Dubcek se materializase, cu doar cinci zile înainte de suprimarea „Primăverii de la Praga”, prin semnarea unui acord între reprezentanții celor două state comuniste, România și Cehoslovacia.

Mai mult, la 24 august, așadar la patru zile după revolta cehoslovacilor, Ceaușescu se întâlnea, la Vârșeț, în mare secret, cu Tito, pentru a se asigura că poate conta, la nevoie, pe sprijinul vecinului. Cu alte cuvinte, atât Ceaușescu, cât și Tito n-ar fi fost deloc surprinși de o eventuală invazie a rușilor.

Războiul nervilor

 În acest climat încordat, la începutul lunii octombrie, au început să curgă rapoartele agenților britanici cu privire la situația din Estul Europei. Documentele pe care le publicăm astăzi, două la număr, conțin informații detaliate cu privire la un presupus plan de invadare a României și Iugoslaviei de către URSS, informații virate de englezi americanilor. Dar să aflăm, mai bine, ce date dețineau englezii: „Ținând cont de ce s-a întâmplat în Cehoslovacia, nu ne rămâne decât să înțelegem că Rusia poartă, în continuare, un război al nervilor cu România și Iugoslavia, război care nu se poate sfârși, în viitorul apropiat, decât printr-o intervenție militară a Rusiei împotriva celor două state”.

Așadar, englezii prind încă din primele rînduri esența mesajului. În continuare: „Un atac împotriva Iugoslaviei, bineînțeles precedat de unul împotriva României, va fi efectuat doar în funcție de interesele și obiectivele politice ale Moscovei. Cu toate acestea, prezentăm o succintă analiză militară a situației care cu siguranță ne va ajuta în eventualitatea producerii atacului asupra Iugoslaviei”.

Belgrad, capturare-fulger

Englezii consideră, mai departe, că rușii ar avea neapărat nevoie de trei elemente, dacă decid să atace Iugoslavia: factorul surpriză, capturarea rapidă a Belgradului și asigurarea/sigilarea granițelor Iugoslaviei, pentru a preveni o eventuală implicare a vecinilor. Raportul britanicilor mai relevă un amănunt important: el menționează faptul că rușii nu vor putea intra în Iugoslavia sau România pretinzând că fac niște banale manevre militare. Nu după ce se întâmplase în Cehoslovacia!

 

Parașutări de noapte și trupe terestre dinspre Ungaria

 

Telegrama englezilor, în care este detaliat un eventual plan al Rusiei de a invada România și Iugoslavia, explică și motivul, dar și modalitatea prin care URSSul ar putea captura capitala Iugoslaviei, Belgrad: în primul rând, ocupând centrul de comandă, rușii ar fi putut controla mai ușor federația iugoslavă. În al doilea rând, soluțiile văzute de englezi pentru ocuparea „Orașului alb”, cum mai este numit Belgradul, implică parașutări de noapte ale soldaților invadatori coroborate cu trupe de asalt pătrunse dinspre România și Ungaria. Mai mult, potrivit raportului britanic, forțele aeriene ar fi putut lua podurile strategice de la Novi Sad și Panchevo! De reținut încă un amănunt subliniat de englezi: trupele terestre ar putea da principalul atac asupra Iugoslaviei dinspre Ungaria, dar cel mai scurt drum asupra inimii Iugoslaviei ar fi tot unul croit prin România.

Coasta dalmată, cea mai dificilă operațiune

Pagina cu numărul doi a raportului înaintat de insulari către Washington este, de fapt, o detaliere a planului expus pe prima filă. Astfel, comentând observația legată de asigurarea frontierelor Iugoslaviei, englezii consideră că granițele cu Austria, respectiv Italia pot fi asigurate de trupele terestre cantonate în apropiere, în Ungaria mai precis.

 „Dificultățile politice în raportul cu Austria și terenurile muntoase, accidentate, sugerează că rușii nu vor încălca frontiera cu Austria. Legat de granițele cu Grecia și Albania, ele pot fi asigurate de trupele din Bulgaria, susținute, eventual, de forțe aeriene parașutate în zonă”, menționează britanicii.

 

Amfibii la Marea Neagră

În continuarea raportului secret, tot în legătură cu asigurarea granițelor iugoslave: „Coasta dalmată prezintă cele mai mari dificultăți. Trupele terestre nu vor ajunge repede acolo. Doar amfibiile, îmbarcate la Marea Neagră, pot pătrunde, via Bosfor. Activarea flotei rusești din Meditaerană, menită să blocheze alimentarea cu provizii în Adriatica, ar mai fi o soluție complementară”.

 

Momentul atacului, imposibil de estimate

Englezii apreciază, în evaluarea lor, că rușii trebuie să se aștepte la rezistență din partea iugoslavilor. „Vor fi nevoiți să folosească mai multe trupe sovietice, 30 de divizii din ce știm noi, asistate de forța aeriană aferentă, plus patru regimente ale forțelor aeriene, indispensabile acțiunilor de parașutare. Cu toate acestea, subjugarea totală n-o vor putea îndeplini decât mult mai târziu”.

 

15 zile ar dura pregătirile

Conturarea concluziei: „Durează în jur de 15 zile pentru a desfășura toate aceste forțe în punctele stabilite, în Ungaria, în România și Bulgaria. Serviciile din Vest pot supraveghea mișcările rușilor, dar nu vor putea ști cu exactitate momentul atacului”.

 

„Nu dezlegați câinii războiului!”

Invadarea României și a Iugoslaviei nu s-a întâmplat (din fericire). Poate și grație avertismentului venit de peste Ocean. A rămas celebră în epocă formularea: „Nu dezlegați câinii războiului!”, cu referire directă la presupusele intenții ale rușilor de a restabili „ordinea” în Balcani. Ce surprinde însă din aceste documente desecretizate de englezi este altceva: în estimarea lor, agenții britanici nu iau niciun moment în calcul faptul că și România s-ar fi putut împotrivi invaziei sovietice. Sau, dacă iau în calcul această variantă, nu-i acordă prea mare atenție. Or, Ceaușescu (și românii) era hotărât să reziste. Înființase „gărzile patriotice”, mobilizase Armata și Serviciile, bătuse palma cu Tito pentru o eventuală retragere a armatei române (neînarmate) pe teritoriul Iugoslaviei etc.