Din capul locului trebuie spus că Turcia vede în Balcani nu numai o regiune către care să se extindă geografic, având în vedere că lumea se îndreaptă către consolidarea graniţelor naţionale, ci şi ca pe o armă de şantaj. De ce o armă de şantaj? Fiindcă să ai astăzi influenţă în Balcani înseamnă a avea forţă în confruntările cu Europa, astfel că Ankara ar putea ameninţa continentul şi să încingă spiritele în toată regiunea. O regiune care, amintim, e în acelaşi timp o încâlceală de interese unde se intersectează Rusia, Europa şi NATO.
Erdogan se mişcă extrem de repede şi nu întâmplător în ultimele luni a iniţiat un proces de inserare a Balcanilor în agenda sa politică. Nu în ultimul rând, la nivel mediatic, folosirea măcelului de la Srebrenica pentru a ataca Olanda. Obiectivul era de delegitimare a guvernului olandez şi încercarea de a incita musulmanii din Ţările de Jos. Dar Erdogan are la îndemână ceva mai aproape Bosnia musulmană care are numeroase schimburi de delegaţii cu Turcia.
Kerem Alp, vicedirector general al Direcţiei pentru Balcani, o secţiune a ministerului de Externe turc, a afirmat fără jumătăţi de măsură că Turcia intenţionează să fie protagonistă în regiunea Balcanilor occidentali şi a cerut amplificarea nivelului de cooperare cu ţările din zona sa de interes. Dar nu numai Bosnia e ţinta Turciei, ci şi Macedonia, Albania şi Kosovo, a căror platformă musulmană poate fi o bază solidă pentru succesul jocurilor Ankarei.
Nu e o întâmplare că tocmai Kosovo, prin declaraţia ministrului Rasim Demiri, a vorbit recent de necesitatea unui sprijin al Ankarei pentru înfiinţarea propriei armate. O temă care a suscitat atenţia tuturor puterilor interesate de regiune, inclusiv a NATO. Tocmai apartenenţa Turciei la NATO poate reprezenta o magnetică atracţie către Erdogan, sultanul celei mai puternice ţări din zona Meditarană şi centro-orientală. Tocmai fiind o ţară NATO, permite lui Erdogan să fie influent, o legătură între Alianţa Atlantică şi Ţările orientale.
Asta nu înseamnă, cel puţin pe termen scurt, că intenţa Ankarei este aceea de destabilizare a regiunii balcanice. Turcia e deja ruptă în interior şi este înconjurată de ţări care trăiesc într-o continuă stare de criză. Unica ţintă a lui Erdogan este zona pacificată a Balcanilor, locul unde-şi poate dezvolta influenţa. Turcia vrea să se introducă în marile decizii cu paşi mărunţi, tocmai pentru a obţine o poziţie avantajoasă asupra altor protagonişti internaţionali care au pus deja stăpânire pe aproape întreaga regiune.
În acest sens, datele la dispoziţie pentru a înţelege acest fenomen de penetrare turcă, sunt puternicele infiltrări de firme turceşti în Kosovo şi Bosnia. Firme care pot fi o trambulină de lansare pentru inserarea turcilor în societatea civilă locală, a acestor ţări foarte divizate în interiorul lor.
Monitorizarea cu atenţie a mişcărilor turceşti, lasă de înţeles că aşa-zisul neo-otomaneism al lui Erdogan pleacă la drum lent, dar sigur. Turcia n-are niciun interes să facă Balcanii să explodeze, ci câştigă teren, erodând rolul Europei occidentale, cea fără substanţă balcanică, profitând de înfruntările Rusiei cu UE şi SUA. Ankara câştigă influenţă şi poate că Europa îşi va da seama prea târziu că a pierdut defintiv Balcanii, lăsându-i pe mîna sultanului. Să mai spună cineva că Erdogan nu este unul dintre cei mai activi preşedinţi de stat şi cel mai organizat din zona acesta! Cred că nu ar avea contraargumente ţinând cont de faptul că tot ce îşi propune chiar face.
Recomandările noastre
