Placebo a concertat aseară pentru a treia oară în Bucureşti. Fanii au părut la fel de încântaţi să îi vadă, iar cei din formaţie s-au pregătit cu un show parcă mai bun decât celelalte două la un loc.
Pe stadionul Iolanda Balaş Soter spectacolul a început la ora 18.00. Încălzirea a fost făcută de un DJ, urmat de trupa Grimus, care s-a ridicat fără probleme la nivelul evenimentului. Fanii au aşteptat pâna la 22.00 intrarea pe scenă a celor de la Placebo. Spectatorii, mare parte dintre cei care au fost la concertele din 2006 şi 2009 sau care şi-au dorit să meargă. Cei de la Placebo nu par să câştige mulţi fani noi, dar cu siguranţă ştiu să îi păstreze pe cei vechi. Concertul din Bucureşti a semănat mult cu mişcarea de forţe pe care am văzut-o în spectacolele din străinătate, cu o scenă impresionantă, jocuri de lumini, ecrane spectaculos amplasate şi o echipă numeroasă pe scenă. Un playlist echilibrat Este greu să spui, în cazul celor de la Placebo, că au cântat toate piesele cunoscute. Nici pe departe. Au lipsit hituri ca "Pure Morning" sau "Special K". Pot spune, însă, că a fost un concert echilibrat. Au început cu "Kitty Litter" şi "Battle for the Sun", piesă de pe ultimul album, dar abia la "Every Me and Every You" au părut că s-au destins cu adevărat, iar publicul a simţit asta, dansând din ce în ce mai mult şi fredonând fiecare vers al piesei. Brian Molko, ca de obicei, s-a abţinut de la prea multe comentarii şi a preferat să îşi vadă de muzica lui şi de schimbat chitările - a avut una pentru fiecare piesă. "Venim cu gânduri bune", a asigurat el telespectatorii chiar de la început. A "izbucnit" însă în timpul unei pauze neprevăzute - în care au avut probleme tehnice. "Vreau să mulţumesc celor care dansează, dar mai ales celor care privesc concertul cu adevărat şi nu prin vizorul camerei. Îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar momentul e acum", a sfătuit el oamenii. Concert prin vizorul camerei Nu toti spectatorii l-au şi ascultat pe solist. Dovadă stau zeci de clipuri de la concertul de aseară, deja încărcate pe YouTube. Văzut prin vizorul camerei sau live, concertul a fost fără cusur. Un spectacol în adevăratul sens al cuvântului şi poate şi o oportunitate pentru nostalgici să asculte piese celebre ca "Black-Eyed", "Special Needs", "The Bitter End". Concertul s-a încheiat cu un bis de patru piese. Printre acestea, "Running Up That Hill", cover după Kate Bush, aproape nelipsit acum în concerteletrupei, şi două piese de pe celebrul album "Meds", "Post Blue" şi "Infra-red", care a şi încheiat concertul de peste o oră şi jumătate. "Datorită vouă ne simţim noi atât de bine aici. Mulţumim", a fost ultimul mesaj al lui Molko, înainte să cânte la bis şi o piesă de pe ultimul album, "B3". Hibe în organizare Chiar dacă spectacolul i-a făcut pe mulţi să uite de problemele de organizare, spectatorii şi-au arătat nemulţumirea pe parcurs. Asta pentru că, de exemplu, odată intrat pe stadion nu mai puteai ieşi. Atunci la ce mai foloseau brăţările? Nu am reuşit să înţeleg. Bineînţeles, brăţara era însoţită şi de bucata de bilet rămasă. Şi asta poate nu ar fi deranjat atât de rău dacă locul ar fi fost organizat ca un festival, cu standuri de mâncare, locuri la umbră. Nicidecum aşa ceva. Cozile ca să cumperi un suc sau o apă erau imense şi, totuşi, păreau decente în comparaţie cu cele de la bere, o situaţie care a continuat chiar şi pe parcursul concertului. Mâncarea nu exista. Zona B a fost amplasată mult prea departe de scenă. Cei de la B aproape că nu vedeau nimic, mai ales că nu erau ecrane în public sau pe marginea scenei. În plus, între cele două zone se crea un spaţiu gol deranjant de mare. Ca să ajungi la toalete, cel puţin din zona B, trebuia să mergi ceva, aproape de ieşirea de pe stadion. Un lucru bun este că acele cozi de la băutură nu s-au repetat şi la baie, asta cel mai probabil datorită dificultăţilor pe care le întâmpinai când voiai să îţi cumperi ceva de băut.
Recomandările noastre
