Cumpăna Istoriei în mai 1918. Când o pace umilitoare salvează o țară de la dispariție

Cumpăna Istoriei în mai 1918. Când o pace umilitoare salvează o țară de la dispariție

Cumpăna Istoriei nu a fost niciodată mai dificil de echilibrat decât în aprilie-mai 1918. România era redusă la Moldova, se unise cu Basarabia. În jurul țării, dar și în mare parte din teritoriul ei, erau inamicii. Ocupația militară, fără pace însemna dispariția totală. Atunci, un singur politician a stat în cumpăna Istoriei.

Cumpăna Istoriei - Alexandru Marghiloman, sacrificatul de serviciu

La cumpăna Istoriei a stat în 1918, Guvernul Alexandru Marghiloman. Deși era filo-german nu a fost un trădător. Pur și simplu, el avertizase că un război contra Germaniei în 1916, ne-ar fi ruinat. De fapt, ne-a și ruinat. Dar nu doar ruina era problema. Rusia înclinsase cumpăna făcând pace separată cu Puterile Centrale. Așadar, Rusia devastată de Revoluția din 1917 ne era din aliat nesigur, inamic sigur. De Bulgaria, Austro-Ungaria, vecinii noștri ce să mai zicem?

Germania și Imperiul Otoman erau și ele state care amenințau inidrect România. Alexandru Marghiloman, liderul conservator a inițiat preparativele la Buftea. Pacea urma să fie umilitoare. Dar, conta să existe România totuși.

Cumpăna Istoriei - România ciuntită și devastată

Cumpăna Istoriei înclinase spre Puterile Centrale. Bulgaria voia Dobrogea toată, nu doar Cadrilaterul. România va mai avea un drum comercial de la Cernavodă la Constanța. Pacea de la București din 24 aprilie/7 mai 1918 ne lăsa fără crestele Carpaților, luate de Austro-Ungaria.

Germania prelua monooplul pe exportul agricol și petrolier. De asemnea, monopolul căilor ferate era tot german. România, redusă la Moldova se unise cu Basarabia. Evident, fusese cumva un cadou otrăvit pentru că Germania avea nevoie de resurse. Cu cât mai mare era țara subjugată economic, cu atât mai bine pentru ei.

De ce Pacea din 24 aprilie/7 mai 1918 trebuie considerată ca un sacrificiu greu dar ca unica soluție?

Cumpăna Istoriei s-a echilibrat la 24 aprilie/7 mai 1918. România a existat pe hartă. Altfel, împărțită de Rusia, Austro-Ungaria și Bulgaria, cu greu s-ar mai fi reconstituit. O țară dispărută, cu greu mai renaște. Dacă renaște, o face în cel puțin o jumătate de secol. Cu greu mai spera cineva în mai 1918 că în noiembrie 1918, Puterile Centrale vor pierde partida. Bulgaria, Imperiul Otoman, Austro-Ungaria au cedat. Germania nu fusese ocupată măcar un milimetru pătrat. Și totuși, pe 11 noiembrie 1918, Germania a capitulat.

Alexandru Marghiloman a murit la 10 mai 1925. În 1920, punea pe seama Providenței faptul că România devenise România Mare. Doar că Providența a lucrat prin oameni. Iar Alexandru Marghiloman, buzoianul putred de bogat a ținut cumpăna Istoriei și a salvat România pe 24 aprilie/ 7 mai 1918.

Ne puteți urmări și pe Google News