Un Boeing 737-800, care va zbura pe distanţe medii, cam până în Spania. Acest tip de aeronavă (ce frumos sună: aeronavă… zici că-i vorba de una spaţială!) l-am încercat de mai multe ori – eu fiind un fervent beneficiar al opţiunii low-cost, din raţiuni lesne de priceput – şi m-am lămurit că e o conservă zburătoare uniclass, cu 189 de locuri, în care călătorii stau înghesuiţi ca sardelele, pe două rânduri a câte trei scaune. Distanţa între ele este însă mică, aşa că, la coborâre, toată lumea constată serioase vânătăi la genunchi sau şchioapătă demn. În schimb (!), dispune de un interval între rânduri foarte îngust, astfel încât, la trecerea stewardeselor, şoldurile lor mângâie uşor antebraţele pasagerilor de pe margini. Care, în lipsă de altceva, ce să facă şi ei, frisonează. În fine, la fel de enervantă este absenţa plasei de bagaj de pe spătarul fotoliului din faţă, în care, de regulă, călătorul îşi pune sticla de apă, ziarul sau sandviciul. Prin urmare, datorită acestei condiţii paupere, sticla se ţine între picioare, ziarul sub fund, iar sandviciul între dinţi. Sunt permise şi permutări!

Dar nu-i nimic, mai e o sparanţă. Optimistul ministru al Transporturilor (mă scuzaţi că nu i-am reţinut numele, dar mi se pare normal!) a făcut şi el o glumă de autobază (pardon! de hangar…), spre a fi remarcat de şefii săi: „Şi eu sunt corpolent, dar am loc!”. Nimic de zis, o fi corpolent, amărâtul, dar, dacă el circulă numai la business class, normal că are loc. Acum, să ne apropiem cu sfială de alte detalii interesante privind tăgârţa zburătoare.

În primul rând, trebuie spus că ea n-a fost cumpărată (aici, unii dintre slugarnicii locotenenţi media n-au ştiut pe unde să scoată cămaşa, ocultând cu delicateţe amănuntul!). Ci e împrumutată. Deci, cum ar veni, după zece ani de management falimentar şi corupt bine, TAROM n-a fost în stare să achiziţioneze un avion ca lumea, ci reuşeşte cu chiu cu vai doar să ia cu împrumut un avion care era destinat serviciilor de low-cost ale unei alte companii. (NOTĂ: Spre comparare, vă rog să reţineţi că Wizzair a cumpărat – repetăm: a cumpărat! – nu mai puţin de 110 aeronave Airbus 320 neo, comparabile cu această una bucată Boeing 737-800, împrumutat cu atâtea surle, trâmbiţe şi costume la patru ace!).

Normal, TAROM va plăti o anumită chirie, dar, la întrebarea normală Cât? s-a dat răspunsul celebru: E confidenţial! Aşa procedează o companie de stat bugetar-falimentară, conform obiceiului instituit de sfânta mafie pesedistă. „Ce vă pasă vouă cât a costat?”.

Peste toate, însă e de remarcat haloimăsul de tot ridicolul şi de toată jena ce a avut loc pe aeroportul Otopeni, la sosirea aparatului. O liotă veselă de granguri pesedişti (bine că n-a venit şi Iliescu!) – în frunte cu Dragnea, Grindeanu, cocoana de la Interne (ce-o fi căutat acolo, Dumnezeu ştie… dar poate că-l însoţea pe „Binefăcător”!), ministrul Transporturilor (hai, că ăsta trebuia să spună „gluma” cu corpolenţa!), deputaţi, senatori, băgători de seamă şi tot felul de gură-cască, topiţi de admiraţie – au ocupat pista, de parcă era ograda mamii lor, în aşteptarea nuntaşilor. Ca să vadă minunea şi să palpite patriotic. Pentru că aeronava a fost însoţită în zbor de două mândre avioane F-16 (tot la mâna a doua, în timp ce Polonia, de pildă, le are noi-nouţe!), de parcă la bord era însuşi Donald Trump… Sau, poate, cine ştie? Conform obiceiului păstrat de la geto- daci, aparatul a fost botezat „Sarmisegetuza”. Dar, ţineţi-vă bine! Săptămâna viitoare va sosi al doilea împrumut, ce se numeşte „Marea Unire”!

Aşteptăm ca TAROM să achiziţioneze şi alte aeronave, cu nume şi mai rezonante, ca „Secularizarea averilor mănăstireşti”, „Ocaua lui Cuza” sau „Răscoala de la Bobâlna”.