Philippe Gustin, ambasadorul Franţei la Bucureşti: Firmelor franceze li se cere 10% comision

Diplomatul explică de ce în România trebuie să continue lupta anti-corupţie.

Ambasadorul Franţei în România, Philippe Gustin, vorbeşte despre relaţiile privilegiate dintre România şi Franţa, despre integrarea în spaţiul european de liberă circulaţie, despre lupta contra corupţiei şi imigraţia ilegală. EVZ: Domnule ambasador, care sunt priorităţile mandatului dvs în România, ce vă propuneţi să faceţi pentru o colaborare româno-franceză mai bună? Philippe Gustin: Prioritatea mea o reprezintă îmbunătăţirea relaţiilor comerciale între ţările noastre - ele există de foarte multă vreme. Marile companii franceze de renume se află în România de foarte mulţi ani, la fel şi numeroase firme mai mici. Dar fără o dezvoltare economică sănătoasă nu pot fi finanţate alte politici şi nu poate fi dezvoltată colaborarea în alte domenii. Unele firme franceze au venit în România imediat după revoluţie şi au devenit astăzi companii româneşti. Suntem într-un mediu economic, în România, cu un potenţial de creştere imens, în domeniul energiei, al sănătăţii. În acelaşi timp, România are o poziţie geografică privilegiată în Europa Centrală şi de Est, care îi permite să fie o punte către alte pieţe din zonă. Toate aceste companii se dezvoltă, trebuie doar să le oferim condiţiile necesare, pentru a face investiţii, să concureze, de exemplu, în diverse licitaţii publice pentru fondurile europene.

În al doilea rând, diverşi manageri de companii îmi vorbesc despre problemele lor, cum ar fi în recrutare. La Timişoara, unde am fost recent, directorii companiilor mi-au vorbit despre dificultăţile pe care le întâmpină pe piaţa locală şi mi-au spus că nu găsesc forţă de muncă, în diverse domenii, tehnicieni, de pildă, pe piaţa internă. Firmele au nevoie de un acces facil la mâna de lucru, pentru că România are mână de lucru calificată şi adeseori vorbitoare de franceză. Aceste avantaje trebuie păstrate în timp. Trebuie ca guvernul să găsească soluţii, altfel firmele acestea ar putea pleca în alte ţări. Este rolul meu să conving autorităţile locale să facă tot posibilul pentru a oferi condiţii bune, astfel încât să împiedic companiile să plece în altă parte, ci să stea aici, să investească în România.

Credeţi că relaţiile dintre România şi Franţa, la nivel politic, mai reci în ultimii ani, se vor îmbunătăţi după schimbarea survenită la conducerea Franţei? Franţa şi România formează un cuplu, prin istoria lor, apropierea lingvistică, susţinerea permanentă pe care Franţa a acordat-o României... Recent am fost la un colocviu în care s-a vorbit despre primul război mondial şi susţinerea pe care Franţa a acordat-o României, la fel şi după revoluţie, aşa că putem spune, dacă ne uităm în istorie, că există puţine ţări în Europa, care deşi aflate la o aşa distanţă geografică, să formeze un astfel de cuplu în istorie, în cultură. În relaţiile dintr-un cuplu, există, însă, suişuri şi coborâşuri, relaţiile nu sunt ca un râu ce curge mereu lin şi nu totul merge mereu bine. Depinde de modul în care partenerii ştiu să rezolve situaţiile dificile, dar şi de mediul general în care se desfăşoară.

Dincolo de tabelă: Nadia Comăneci pregătește o surpriză istorică pe care merită să o aștepți

Ilie Bolojan, anchetat pentru intervențiile făcute asupra Hidroelectrica

Au fost poate dificultăţi în relaţia dintre Franţa şi România, neînţelegeri, dar cred că acestea au fost depăşite atât din partea Franţei, cât şi a României, în special după ultimele schimbări care au avut loc.

Aţi fost în vizită la Timişoara şi spuneaţi acolo, într-o conferinţă de presă că autorităţile au implementat criteriile tehnice pentru a ne integra în spaţiul Schengen. După părerea dvs. ce trebuie să mai facă România pentru a putea beneficia de această integrare? Eu am avut şi o discuţie pe această temă cu ministrul român de Interne şi suntem de acord că sub aspect tehnic totul este rezolvat. Acum se pune problema echipei. Dacă ai o maşină foarte frumoasă, foarte modernă, trebuie să ştii să o conduci. Aşadar se pune problema aplicării în practică, şi, implicit, problema oamenilor. Acest lucru l-a mărturisit şi ministrul român. "Suntem gata din punct de vedere tehnic, dar rămâne problema oamenilor".

Cred că propunerile pe care le face ministrul merită să fie analizate cu atenţie. El spune următorul lucru: avem o casă comună, care se numeşte Schengen, cu frontiere exterioare. Este oare de neconceput ca noi să păzim împreună aceste frontiere externe comune, de pildă la Moraviţa? Ar fi prea dificil să creăm o poliţie de frontieră europeană, dar de ce să nu avem aici poliţişti francezi, nemţi sau olandezi, care să contribuie la formarea practică, zi de zi, a românilor, contribuind, în acelaşi timp, la securizarea graniţelor noastre comune? Este o propunere interesantă, pentru că Franţa face deja acest lucru, suntem singura ţară care are deja agenţi de poliţie de frontieră în unele puncte şi suntem singura ţară care face asta în România şi funcţionează foarte bine. De ce să nu propunem şi altor parteneri europeni să se alăture acestui proiect, pentru a înlătura suspiciunea asupra felului în care românii păzesc acest frontiere comune? Se vede deja că acest lucru funcţionează şi cooperarea este mai strânsă. Se poate face o legătură între aderarea la Schengen şi Mecanismul de Verificare şi Cooperare? Între lupta anticorupţie, justiţie şi aderarea la Schengen?Ştiu că în România nu se agreează ideea existenţei unei astfel de legături. Eu aş vrea să spun câteva lucruri simple. În primul rând, vorbind de MCV, C-ul din acronim înseamnă "cooperare", nu înseamnă "control". Este vorba despre cooperarea între statele membre ale Uniunii Europene, pentru ca fiecare ţară din UE să-şi dezvolte un sistem de justiţie, o poliţie proprii statului de drept. Este un mecanism care nu se încheie niciodată. În fiecare zi, în ţările UE se fac schimbări de legislaţie pentru că apar situaţii noi. Inevitabil, problema care se pune acum în România este lupta contra corupţiei. Sunteţi jurnalistă la un ziar mare din România, unde putem citi în fiecare zi (sunt de 3 luni în ţară) câte un articol despre un dosar de corupţie. Foarte bine că le semnalaţi!

Dar dincolo de publicitatea făcută acestor dosare, dincolo de transparenţă, procedurile trebuie duse până la capăt, să existe condamnări în cazul oamenilor care sunt cu adevărat implicaţi, care sunt vinovaţi. Nu e vorba să fie condamnaţi cei care sunt nevinovaţi, dar procedurile trebuie aplicate în toate cazurile, iar exemplu trebuie să vină de sus, de la nivel înalt, pentru că există cazuri de corupţie în toată societatea, la toate nivelele. Pentru stoparea acestui fenomen, este nevoie de exemple de la nivel înalt.

Revin la exemplul marilor companii franceze, care au încă interlocutori care le spun: "Dacă vreţi să obţineţi acest proiect, vă costă 10%", iar noi spunem "Nu, suntem firme mari, nu facem aşa ceva, nu putem face aşa ceva, am controale externe etc". Companiile acestea sunt suficient de mari şi de puternice pentru a rezista. Cele mici şi mijlocii, însă, se confruntă cu aceste probleme. Aşadar totul este legat. Atât în România, dar şi în Franţa, Italia sau în alte ţări. Trebuie să aplicăm şi să respectăm peste tot aceleaşi reguli juridice transparente şi să ne asigurăm că situaţiile în care acestea nu sunt respectate sunt pedepsite.

Decizia de primire în Schengen este una colectivă, nu Franţa decide, ci România este cea care trebuie să fie bine pregătită. Franţa a făcut deja multe compromisuri, cu Germania, în special. Decizia se va lua de către toate statele membre, în luna septembrie. Ce şanse credeţi că avem în septembrie, când se va rediscuta problema? Vom reuşi să convingem Olanda să ne susţină? Olandezii au declarat că ne vor susţine după două rapoarte pozitive ale Comisiei Europene, legate de progresele din justiţie şi lupta anticorupţie... Vom vedea ce se va întâmpla. Decizia, însă, vă spun, va fi una colectivă. Va fi un raport al Comisiei la mijlocul lunii iulie şi apoi va fi Consiliul JAI, la începutul lunii septembrie . Se vor lua în considerare toate progresele pe care le-a făcut România. Subiectul acesta preocupă atât la nivel politic, intern, cât şi opinia publică. Eu explic întotdeauna ceva ce prietenii noştri români trebuie să înţeleagă: România este în prezent o ţară de migraţie, există probleme şi oamenii pleacă din România sau tinerii, de exemplu, merg să studieze în altă parte. Ţări precum Franţa sau Olanda sunt state tradiţional de imigraţie. Şi asta schimbă mult lucrurile. Sunt state care au integrat de-a lungul timpului, de secole la rând, foarte mulţi străini, şi unde s-a constatat că mulţi dintre imigranţi nu respectă legile ţării. Nu este vorba despre acceptarea sau neacceptarea imigranţilor, ci este vorba despre faptul că oamenii pe care îi primim în ţară trebuie să respecte legile.

Franţa a fost mereu, este şi va fi primitoare cu valorile: Ionescu, Cioran, Tzara au venit şi s-au instalat în Franţa la un moment dat. La fel cum au venit şi s-au integrat cetăţeni italieni, spanioli, portughezi. În fiecare an Franţa emite 180.000 de noi permise de şedere. Franţa rămâne pentru studenţii români prima destinaţie şi acest lucru este important să continue. E important pentru România, pentru Franţa, pentru companiile franceze, care doresc să aibă angajaţi francofoni. Românii sunt celebri pentru extraordinara lor capacitate de adaptare şi un mare talent lingvistic - nu există nicio universitate americană care să nu aibă cercetători, profesori de origine română. Astăzi mobilitatea tinerilor este o prioritate. Suntem membri ai Uniunii Europene, într-o lume globalizată, unde tinerii merg la cumpărături într-o altă ţară. Şi ăsta e un lucru foarte bun.

Această capacitate de integrare a Franţei rămâne, este deschisă, dar ceea ce nu putem accepta este să avem pe teritoriul nostru cetăţeni străini, care, de obicei, se află ilegal în Franţa şi care nu respectă legile republicii. Cred că şi dvs, dacă aţi avea pe teritoriul României oameni care au venit din străinătate şi nu respectă legile locale, opinia publică ar fi nemulţumită. Trebuie să înţelegem acest lucru. Vorbeaţi despre imigraţie şi despre felul în care ar trebui să se protejeze Franţa de imigraţia ilegală. Aţi văzut la Timişoara cum s-au integrat romii expulzaţi din Franţa. După părerea dvs. care ar fi soluţia pentru ca membri ai acestei comunităţi să nu mai fie tentaţi să plece înapoi, pentru că mulţi se întorc în Occident?Există romi care trăiesc în ţările Europei Occidentale şi care sunt complet integraţi, lucrează, au locuinţe, aceştia sunt majoritari. Dar există şi o minoritate care se dedă la activităţi infracţionale. Acesta este un prim aspect. Al doilea este faptul că, aşa cum am discutat cu ministrul Familiei şi Muncii, este foarte clar că există modalităţi de integrare, dar acestea depind în primul rând de educaţie. Educaţie, educaţie, educaţie! Aceasta le va oferi ulterior un loc de muncă şi posibilitatea de a avea o locuinţă. Aceasta este situaţia şi cu romii expulzaţi din Franţa, care au revenit în România - în cazul în care copiii lor nu merg la şcoală, dacă trăiesc în condiţii insalubre, pentru că nu au un loc de muncă, există mari şanse să se gândească să plece din nou în afara ţării, unde viaţa este, poate, mai uşoară.

Situaţia concretă pe care am întâlnit-o la Timişoara este extrem de interesantă, mai ales pentru că s-a reuşit cu succes un proiect. Cineva care s-a întors din Franţa, un meşteşugar, care avea nevoie de puţin ajutor, de fonduri, pentru a înfiinţa o firmă şi a reuşit să pună pe picioare o afacere împreună cu familia sa. A beneficiat de un ajutor iniţial, dar şi de o monitorizare şi spriijin ulterior. A avut şansa de a lua viaţa de la capăt, era cineva care vroia să facă ceva, vroia să lucreze cinstit. Astfel de exemple pozitive trebuie aduse la cunoştinţa publicului - un exemplu de cooperare între francezi şi români.

Este mult mai simplu să scoatem în evidenţă doar ce nu funcţionează. Dar mie îmi place ca din când în când să mă gândesc la experienţele care funcţionează, au succes şi să mă gândesc cum pot să le multiplic, cum putem să le ducem mai departe, cu sprijinul comunităţii locale, a autorităţilor şi a ONG-urilor, de pildă, care sunt foarte active pe acest subiect.

Articolul continuă în pagina următoare >>>