Adrian Homan: România, un datornic care refuză să muncească. Speră să câștige la loto cu gazul din Marea Neagră

Cu o carieră de aproape 35 de ani în antreprenoriat, Adrian Homan este una dintre vocile puternice și pragmatice din sectorul construcțiilor și al marilor proiecte de infrastructură din România.

Analist economic și lider de business cu o vastă experiență în gestionarea proiectelor complexe de inginerie civilă, rutieră și logistică, Homan s-a remarcat prin capacitatea de a demonta iluziile birocratice și de a aduce în spațiul public soluții ancorate în realitatea economică dură.

Într-un moment în care România își caută direcția între promisiunile energetice din Marea Neagră și presiunile geopolitice de pe Flancul Estic, Adrian Homan oferă o analiză tăioasă, „de pe șantier”, lipsită de menajamente politice.

România și „Anestezia colectivă” numită 2027

EVZ: Domnule Adrian Homan, în spațiul public se vorbește intens despre începerea lucrărilor la conducta Neptun Deep din Marea Neagră. Autoritățile promit independență energetică din 2027. De ce priviți cu scepticism acest entuziasm?

Dincolo de tabelă: Nadia Comăneci pregătește o surpriză istorică pe care merită să o aștepți

Ilie Bolojan, anchetat pentru intervențiile făcute asupra Hidroelectrica

Adrian Homan: Pentru că eu privesc lucrurile din perspectiva unui om de șantier și de business, nu a unui politician care vânează voturi. Toată această poveste cu anul 2027 este, în realitate, o anestezie colectivă. Guvernul folosește Neptun Deep ca pe un paravan.

Să fim sinceri: România are probleme grave astăzi, acum. Deficitul bugetar a scăpat de sub control, puterea de cumpărare este măcinată de inflație, iar statul amână reformele structurale pe principiul cinic: „De ce să facem tăieri acum, când o să ne îngroape banii din gaz peste doi ani?”. Ne comportăm exact ca un datornic la întreținere care refuză să își caute un job stabil pentru că speră că va câștiga la loterie la anul.

Totuși, noul executiv vorbește despre reindustrializare și combinate chimice repornite. Nu sunt obiective corecte?

Adrian Homan: Pe hârtie sună eroic. Dar gazul nu înlocuiește creierul și nici managementul performant. Ca să repornești o industrie, ai nevoie de infrastructură logistică și predictibilitate fiscală. Cum să vorbim despre hub-uri industriale când rețeaua feroviară este în colaps, iar firmele românești sunt sufocate de taxe? Gazul de sub apă nu ne rezolvă exodul creierelor și nici lipsa de viziune din ministere.

Falia dintre promisiuni și realitatea de pe șantier

Ca specialist în construcții, cum vedeți legătura dintre acest boom energetic și realitatea de pe șantiere?

Adrian Homan: Aici este marea fractură logică. Politicienii desenează pe hărți magistrale, dar ignoră terenul. Sectorul construcțiilor este într-un blocaj absurd: constructorii români trag din greu pe autostrăzi, dar decontările de la ministere vin cu întârzieri uriașe din cauza găurii din buget. Dacă nu poți asigura fluxul financiar pentru proiectele începute, cum poți pretinde că vei gestiona un hub industrial regional în mai puțin de doi ani?

Logistica, „călcâiul lui Ahile”

Suntem pregătiți logistic să susținem o economie alimentată de miliardele de metri cubi de gaz?

Adrian Homan: Absolut deloc. Gazul extras trebuie transportat și valorificat, nu doar ars în sobe. Asta înseamnă logistică grea. CFR, se mișcă cu viteze medii de marfă demne de secolul al XIX-lea. Aeroportul Otopeni, terminalul de pasageri este sufocat, iar noul Terminal 2 s-a împotmolit în birocrație. Pe partea de cargo, esențială pentru tehnologia grea, nu avem capacitate modernă.

Zona Moldovei rămâne un teritoriu strategic, dar vulnerabil. Aeroportul Iași s-a extins pentru pasageri, dar regiunea este descoperită logistic pe mărfuri de mare tonaj. Fără investiții masive în piste cargo și depozite intermodale, gazul va fi doar o resursă brută exportată ieftin prin conducte vecine.

Infrastructura și flancul estic

Recent s-au semnat contractele pentru autostrada A7 Pașcani-Suceava, finanțată pentru mobilitate militară. Este un pas înainte?

Adrian Homan: Este un pas, dar să privim dincolo de panglici. Suntem în plin război la graniță, iar flancul estic are nevoie de coridoare rapide pentru echipament greu. Multe dintre autostrăzile noastre au fost proiectate la standarde comerciale clasice, fără să ia în calcul convoaiele militare grele ale NATO, piesele de artilerie sau transportoarele blindate în regim de uzură continuă. Podurile și viaductele necesită adesea reproiectări pentru a servi real acestui scop dual. NATO are nevoie de conexiuni masive către Ucraina și Republica Moldova acum, nu termene decalate pentru anii următori.

Summitul B9 și diplomația de „protocol”

Reporter: Miercuri are loc la București summitul B9. Ce așteptări aveți de la acest eveniment?

Adrian Homan: Formatul B9 nu mai trebuie să fie doar o platformă unde ne exprimăm „îngrijorarea profundă”. Trebuie să devină motorul unei implicări logistice și militare totale. Din păcate, diplomația românească asistă pasivă. Am transformat Ministerul de Externe într-o agenție de protocol. România trebuie să bată cu pumnul în masă și să ceară cofinanțare urgentă pentru infrastructura cu dublă utilitate.

Să le spunem clar aliaților: noi asigurăm securitatea energetică prin gazul din Marea Neagră, dar NATO trebuie să vină cu sisteme de apărare antiaeriană dedicate pentru platformele noastre maritime.

Oameni care au plătit salarii la butoanele statului

De unde ar trebui să înceapă schimbarea structurală a României?

Adrian Homan: De la oameni. Ne-am blocat într-un circuit de personaje reciclate. Țara asta trebuie condusă de oameni care au construit companii, care au gestionat bugete reale și au demonstrat competență prin rezultate, nu prin carnete de partid. Când ai simțit pe pielea ta presiunea de a ține o firmă în viață și de a hrăni sute de familii din profitul generat de tine, abia atunci înțelegi valoarea banului public. Cât timp vom pune executanți obedienți care nu au plătit un salariu în viața lor în funcții strategice, vom bate pasul pe loc.

RCare este semnalul de alarmă final pentru decidenți?

Adrian Homan: Să lase pixul cu care desenează promisiuni. Dacă Bucureștiul continuă să folosească gazul din viitor ca scuză pentru lenea și blocajele din prezent, vom deveni singura țară din UE care stă pe o comoară, dar este condusă de un stat în pragul falimentului. Plățile către constructori, trezirea diplomației și aducerea profesioniștilor la butoanele statului trebuie aplicate acum, în 2026, nu amânate pentru când va veni gazul la țărm.