Europarlamentarul PDL Petru Luhan, al cărui mandat se încheie pe 25 mai, candidează pentru un loc de senator în Colegiul 8 din Bucureşti, loc rămas vacant în urma demisiei lui Dan Voiculescu. Într-un interviu pentru EVZ, democrat-liberalul vorbeşte despre cum ar putea folosi experienţa de la Bruxelles pentru a rezolva problemele din unul dintre cele mai sărace sectoare ale Capitalei.

Reporter: Pe 25 mai vă încheiaţi mandatul de europarlamentar. Dacă ar fi să faceţi un bilanţ, ce realizări şi ce neîmpliniri aţi enumera?

Petru Luhan: Cele mai importante realizări sunt, fără doar şi poate, cele din domeniul sănătăţii. Şi mă refer în primul rând la lupta împotriva cancerului şi a sclerozei multiple. Contribuţia mea la elaborarea unor programe de combatere a acestor boli a fost recunoscută prin premiul “Europarlamentarul anului” pe care l-am primit în 2013. Aş mai aminti aici conceptul de medicină personalizată pe care l-am introdus în dezbaterea publică. Nu în ultimul rând, am simplificat procedurile pentru accesarea fondurilor europene. Dacă este să vorbim despre neîmpliniri, regret că nu am reuşit să conving autorităţile române să actualizeze lista medicamentelor compensate, că nu am apucat să iniţiez un statut european al artiştilor şi, în general, că nu mi-am putut continua proiectele.

La aceste alegeri nu v-aţi mai regăsit pe lista PDL. Care credeţi că a fost motivul?

Este o decizie politică, fără nicio legătură cu activitatea mea din Parlamentul European. Aşa s-a decis la nivelul conducerii organizaţiei judeţene din care provin şi care a considerat că altcineva trebuie susţinut la aceste alegeri. Mai mult nu am ce să comentez.

Au existat zvonuri conform cărora aţi fi fost curtat de Mişcarea Populară şi de Forţa Civică. Sunt reale?

Da, e adevărat. Însă eu cred în valoarea stabilităţii şi a loialităţii politice. Nu poţi să-i critici pe alţii pentru traseism, iar atunci când ţi se iveşte ocazia să-ţi trădezi partidul. Nu am nimic împotriva colegilor din cele două formaţiuni, dar eu cred în continuare în PDL, care rămâne cel mai important partid de dreapta din România.

Ce v-a făcut să intraţi în cursa pentru un loc de senator în Bucureşti?

Am considerat că e o bună ocazie de a-mi folosi experienţa pe care am acumulat-o în cei cinci ani de mandat ca europarlamentar. Fără lipsă de modestie, cred că Parlamentul are nevoie şi de oameni care să ştie legislaţia şi să înţeleagă mecanismele instituţiilor comunitare. Mi se pare cu atât mai potrivit să-mi demonstrez abilităţile într-un colegiu ca Sectorul 4 care se află pe ultimul loc la accesarea fondurilor europene. Dacă voi fi ales, asta va fi prioritatea mea! Banii europeni reprezintă principala noastră şansă de a îmbunătăţi condiţiile din şcoli şi spitale, de a reface infrastructura, de a crea noi locuri de muncă şi, în cele din urmă, de a creşte nivelul de trai al populaţiei.

Îl aveţi contracandidat pe fostul tenismen Ilie Năstase din partea alianţei PSD-PC-UNPR.  Ce părere aveţi despre el?

Cariera sportivă a domnului Năstase, oricât de prodigioasă ar fi fost ea, n-are nicio legătură cu politica. Să faci legi şi să loveşti mingea nu e totuna! Până acum, domnia sa nu s-a făcut remarcat prin nimic în spaţiul public în afară de scandaluri şi cancanuri. Nu văd cum un om care n-are nici cea mai vagă experienţă politică ar putea să aibă un cuvânt de spus în Parlament. Dar probabil că alianţa care-l susţine nici nu are nevoie de aşa ceva, folosindu-l doar pe post de mascotă electorală.

Nu vă temeţi totuşi că o să fie susţinut la aceste alegeri de primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, care îi e coleg de partid?

Depinde ce înţelegeţi prin a fi susţinut. Oricât de “conservatori” ar fi amândoi, eu sper că domnul Piedone nu se va implica în aceste alegeri decât în limitele legii. Mi-e greu să cred că mai riscă cineva să încerce să influenţeze rezultatul votului ţinând cont că tocmai se judecă un dosar penal al fraudelor de la referendum în care inculpat e un vicepremier al României.

Despre Ruxandra Dragomir, candidatul PMP, şi ea o fostă mare sportivă, ce părere aveţi?

Sincer, n-am auzit decât ca sportivă despre dânsa. Îi spun acelaşi lucru: politica e cu totul altceva decât sportul!

Colegiul 8, în care candidaţi, a fost reprezentat multă vreme de Dan Voiculescu. După cum ştiţi, acesta şi-a dat de trei ori demisia din Parlament, ultima dată anul trecut, după numai şase zile de mandat. Ce părere aveţi?

A fost o păcăleală marca USL. Să pui pe listă, de două-trei ori, nu o dată, o persoană trimisă în judecată, care-şi dă apoi demisia pentru a fenta Justiţia, e o mostră clară de cinism şi de iresponsabilitate faţă de alegători. Dar asta nu mai miră pe nimeni la actuala putere!

Aţi fost să vă întâlniţi cu alegătorii în Sectorul 4. Cum vi se pare faţă de celelalte zone din Bucureşti?

E o zonă cu mari probleme. Deşi are o populaţie cât Clujul, are cel mai mic buget pe cap de locuitor din Capitală. Toate problemele cu care se confruntă, fie că vorbim de izolarea termică a blocurilor, de condiţiile din spitale şi şcoli sau de rata şomajului, ar putea fi rezolvate prin accesarea de fonduri europene. Din păcate, administraţia locală e codaşă la capitolul acesta.

Ce proiecte aveţi pentru cetăţenii de acolo? Ce poate face, concret, un parlamentar pentru ca ei să o ducă mai bine?

Ced că rolul unui parlamentar nu e doar cel de a propune şi vota legi, ci şi de a încerca să pună la aceeaşi masă cetăţenii şi factorii de decizie. Sunt convins că experienţa de la Bruxelles îmi va folosi pentru a debloca situaţia în ceea ce priveşte fondurile europene, atât de necesare, cum spuneam, pentru spitale, şcoli sau infrastructură. Şi vă dau un singur exemplu: în noul exerciţiu bugetar al Uniunii, există un program special, intitulat „Orizont 2020”, prin care se vor aloca 15 miliarde de euro în următorii doi ani pentru proiecte destinate creării de locuri de muncă.

Câteva cuvinte despre Petru Luhan dinainte şi după intrarea în politică?

Am 37 de ani. M-am născut într-o mică localitate bucovineană. Eram foarte tânăr, abia terminasem liceul, când am plecat în Germania. Acolo mi-am continuat studiile şi am muncit ca să mă întreţin. Am absolvit facultatea de ştiinţe economice şi un master în administrarea afacerilor. Am lucrat mai mulţi ani pentru o mare companie germană, care m-a trimis apoi să conduc sucursala din România. Prima dată, m-am apropiat de politică în Germania, ca voluntar în staful CDU (Uniunea Creştin-Democrată). Am avut astfel ocazia să o cunosc pe doamna Angela Merkel, o femeie de la care mulţi bărbaţi au ce învăţa! După ce m-am întors în ţară, în 2007, am intrat în Partidul Democrat-Liberal. Şi, după şapte ani de politică, dintre care cinci în Parlamentul European, simt că sunt pregătit să-mi continui cariera şi proiectele.

La final, aveţi vreun îndemn pentru cei care se vor prezenta la urne pentru alegerile parţiale din Bucureşti?

Să voteze omul, nu partidul!