Spălatul pe dinți este un obicei care se menține de milenii, chiar de pe vremea vechilor egipteni. Se crede că aceștia își făceau igiena orală cu o pudră specială, din copite de bou și coji de ouă. Grecii își curățau dinții folosind cârpe aspre, iar romanii apelau la niște bețe speciale. Totuși când și cine a inventat celebrul instrument cu care noi ne curățăm dinții astăzi.

Periuța de dinți este un obiect de igienă personală nelipsit astăzi din băile noastre. Acest obicei datează încă de pe vremea vechilor egipteni, din anul 5000 î. Hr. Atunci ei își curățau dinții cu o pudră specială, făcută din copite de bou și coajă de ouă. Odată cu trecerea anilor lucrurile au evoluat, iar astăzi găsim pe piață o gamă largă de produse pentru igiena orală.

Periuța de dinți. Cum au evoluat lucrurile de-a lungul anilor

Înainte ca periuța de dinți să fie inventată, oamenii foloseau diverse metode pentru a-și face igiena orală. Arheologii au descoperit în timpul săpăturilor diverse obiecte folosite pentru curățarea dinților. Printre acestea se numără crengi de copaci, pene de la diverse păsări sau oase de animale.

Vechii egipteni își curățau dinții cu o pastă specială, făcută din copite de bou și ouă. Câteva mii de ani mai târziu se folosea bățul de mestecat. Acesta avea un capăt sfărâmat pe care îl foloseau pentru curățarea dinților. Celălalt capăt era ascuțit, folosit pe post de scobitoare. Cele mai vechi bețe de mestecat au fost descoperite în Sumer, în sudul Mesopotamiei, în anul 3500 î.Hr. Au fost găsite într-un mormânt egiptean datând din anul 3000 î.Hr. Ele au fost menționate pentru prima dată într-un document din anul 1600 î.Hr.

Igiena orală era un obicei nelipsit la călugării chinezi, chiar dacă periuța de dinți nu era încă inventată. Unul dintre aceștia, Yijing, a povestit în cartea sa că spălarea dinților făcea parte dintr-un ritual. În fiecare dimineață trebuia să mestece o bucată de lemn de dinți pentru a-și spăla dinții și a-și răzui limba. Numai după ce s-a spălat pe mâini și pe gură se poate face salutul.

„În sanscrită, lemnul de dinți este cunoscut sub numele de dantakastha. Data înseamnă dinte, iar kastha este o bucată de lemn. Mestecați bine un capăt al lemnului timp îndelungat și apoi periați-vă dinții și limba cu el”, a scris călugărul Yijing în cartea sa.

Ce tip de păr s-a folosit pentru primele periuțe

Periuța de dinți, o formă asemănătoarea cu cea de astăzi, a fost folosită pentru prima dată în timpul dinastiei Tang (619-907). Obiectul era confecționat din peri de la porcii din Siberia sau nordul Chinei, temperaturile mai reci oferind peri mai fermi. Aceștia erau legați de un mâner din bambus sau de un os.

În 1223, maestrul japonez Dōgen Kigen a consemnat în lucrarea sa „Shōbōgenzō” modul în care călugării din China își curățau dinții. El a scris că aveau perii confecționate din fire de păr de coadă de cal atașate de un mâner din os de bou. În Europa, prima perie pentru dinți a ajuns în secolul al XVII-lea, fiind adusă din China de călători. Europenii au considerat peri de porc prea tari și au preferat periuțele de dinți cu peri mai moi, făcute din păr de cal.

Până la mijlocul secolului XX, în Marea Britanie au fost importate periuțe din peri de cal sau mistreț făcute în China. Cea mai veche utilizare a cuvântului periuță de dinți în limba engleză a fost identificată în autobiografia lui Anthony Wood. Acesta a scris în 1690 că a cumpărat o periuță de dinți de la J. Barret.

Cine a inventat, de fapt, periuța de dinți

În 1780 a început să se producă în masă prima periuță de dinți din Marea Britanie. Aceasta a fost concepută de William Addis, în timp ce se afla în închisoare. El a decis că folosirea unei cârpe cu funingine și sare pe dinți era ineficientă și putea fi îmbunătățită. A păstrat un os mic de la o masă, a făcut mici găuri în el și apoi a legat smocuri de peri pe care le obținuse de la unul dintre gardieni. Astfel a inventat obiectul atât de folosit astăzi. După ce a fost eliberat a deschis o afacere prosperă, fabricând periuțe de dinți.

William Addis a murit 1808, lăsând afacerea moștenire fiului său cel mare. Aceasta a rămas în proprietatea familiei până în 1996. Muzeul Hertford din Hertford, Marea Britanie, deține aproximativ 5.000 de periuțe care fac parte din colecția Addis. Fabrica de pe Ware Road a fost un angajator important în oraș până în 1996. Sub numele Wisdom Toothbrushushes, compania produce în prezent 70 de milioane de periuțe de dinți pe an în Marea Britanie.

Primul brevet pentru o periuță de dinți a fost acordat lui H.N. Wadsworth în 1857, în SUA. Cu toate acestea, producția în masă a început în America câțiva ani mai târziu, în 1885. Periajul dinților a devenit o rutină pentru americani abia după cel de-al Doilea Război Mondial, când soldații trebuiau să se spele zilnic pe dinți, potrivit Wikipedia.