Vi-l mai amintiți în glorioasele momente care l-au consacrat, cum ar fi imaginile televizate în care își extrăgea în direct secrețiile nazale pentru a le muta pe mânecile cămășii sau declarația făcută în toiul Scandalului „OUG 13” în care spunea că nu știe ce conține modificarea legislativă dar „sigur este nocivă”?

Din motive care țin de imprevizibilitatea și labilitatea personajului, Nicușor Dan a fost înlocuit cu Dan Barna. Nici el nu a pregetat să se pună în posturi caraghioase, asta ca să fiu elegant. Se știe, recent a anunțat opina publică că, dacă ar fi fost el președintele României, tragedia de la Caracal nu s-ar fi întâmplat.

De aici, valul de bancuri care a pornit pe seama sa. Nu a tras însă nicio concluzie privind luatul pe câmpii, fie pentru că îl ia campania electorală pe dinainte, fie pentru că nu poate, fie ambele. Acum, a apărut cu încă una. A făcut o declarație halucinantă la un post de televiziune, din care reiese clar ce și cât înțelege din Constituție și rolul ei în Statul de Drept. Dan Barna a anunțat că își dorește ca primul său „act de președinte să fie dizolvarea Parlamentului”. Ne-a desenat chiar și traseul de realizare a visului său: „Moțiune de cenzură – Guvernul cade, rămâne cu atribuțiile de administrare a statului – președintele va propune un premier formal, va fi respins de majoritate, e un termen de 60 de zile în care să fie minimum două propuneri, apoi următorul președinte poate să dizolve Parlamentul”.

Cum i-a venit ideea? Simplu, că așa este pe anumite trepte de dezvoltare umană, totul pare simplu: „În 30 de ani nu a fost nicicând o oportunitate mai mare de anticipate ca în acest context. Noi am propus azi un pact în care spunem să picăm Guvernul. Semnăm, facem moțiune. În momentul în care a picat Guvernul calea spre anticipate e deschisă. Președintele poate face două nominalizări formale în 60 de zile, le respingem, apoi următorul președinte poate să dizolve Parlamentul”. Pe această cale, alegerile anticipate ar urma să aibă loc la „sfârșitul lui ianuarie sau în februarie.”

Vorba lui Patraulea, „fix în ianuarie sau în februarie, cel mult în martie sau aprilie”. În ciuda a ceea ce Barna crede despre viață și democrație, Constituția este foarte clară în ceea ce privește instituția dizolvării Parlamentului: „După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.” Deci, ar fi necesare două respingeri în Parlament a două solicitări de învestitură. Altfel spus, președintele țării ar face două „nominalizări formale”, adică două nominalizări la mișto, ca să înțeleagă toată lumea, deși nominalizările astea, tot potrivit Constituției, se fac doar în urma consultării de către președinte a „partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.”

După ce președintele ar mima convingător consultările cu deținătorii majorității parlamentare, la mintea lui Dan Barna, aceeași majoritate ar urma să voteze tot de două ori împotriva a ceea ce a convenit cu președintele, pentru a se întruni condiția necesară dizolvării legislativului. Sigur, așa ceva este teoretic posibil prin specularea cu rea-credință a prevederilor Constituției României, dar asta doar pentru cei care o privesc ca pe un fel de cârpă tocmai bună pentru lustruit pantofii, sau ca pe un șperaclu în măsură să le deschidă ușile către puterea absolută.

Te-ar putea interesa și: