Astfel, notează raportul, costurile de creditare exorbitante ale grupărilor criminale au devenit o "urgenţă naţională". Criminalitatea organizată a ajuns să aibă, în prezent, o cifră de afaceri de aproximativ 140 de miliarde de euro şi un profit de peste 100 de miliarde de euro, mai notează grupul SOS Impresa.

"Cu lichidităţi de 65 miliarde de euro, mafia din Italia este banca numărul unu", se arată într-o declaraţie a grupului, care a fost înfiinţat în Palermo acum zece ani pentru a proteja afacerile mici de extorcările de fonduri.

Grupări de criminalitate organizată, cum ar fi Cosa Nostra din Sicilia, Camorra din Napoli sau Ndrangheta din Calabria, au dominat mult timp economia italiană, generând profituri echivalente cu aproximativ 7% din producţia naţională.

În prezent, costurile exorbitante de creditare au devenit o sursă din ce în ce mai sofisticată şi mai profitabilă de venit, alături de traficul de droguri, contrabanda cu arme, prostituţia, jocurile de noroc şi înşelătoria, se mai arată în raportul citat. Potrivit acestuia, reţelele acţionează în strânsă legătură cu cercurile profesionale şi operează cu complicitatea profesioniştilor de la nivel înalt.

Estimările arată că aproximativ 200.000 de întreprinderi au suportat costuri enorme de creditare, ceea ce a dus la pierderea câtorva zeci de mii de locuri de muncă.

Mafioţii cu obrazul curat

Gangsterii de modă veche care dădeau banii în baruri şi săli de biliard au fost înlocuiţi cu bancheri aparent respectabili, avocaţi sau notari, mai spune raportul. "Aceasta este extorcarea cu o faţă curată. Prin profesiile lor, ei cunosc mecanismele juridice ale pieţei de creditare şi, de multe ori, ştiu perfect care este situaţia financiară a victimelor lor", mai notează sursa citată.

Potrivit documentului, firmele mici, care au făcut mari eforturi pentru a face rost de lichidităţi în timpul recesiunii, au fost foarte tentate să apeleze la finanţările mafiei. Portretul robot al victimei tipice a creditelor cu costuri exorbitante este proprietar de magazin de vârstă mijlocie sau micul întreprinzător dispus să facă orice pentru a evita falimentul.

"De obicei, este vorba despre oameni care activează în sectoarele tradiţionale de retail precum vânzarea de alimente, zarzavaturi, haine sau pantofi, florării sau mobilă. Acestea sunt categoriile care, mai mult decât oricare altele, plătesc preţul crizei economice", se mai arată în raport.