Au trecut deja cateva zeci de saptamani de cand "Lentila de contact" ocupa, in fiecare vineri, coltul din dreapta al acestei pagini.
La prima vedere, e un lucru simplu; doua mii doua sute de semne, un subiect legat de artele vizuale si incercarea de a te face acceptat intr-un cerc cat mai larg.
La o noua privire, insa, lucrurile nu mai sunt chiar asa de simple. Un handicap insurmontabil, atunci cand scrii despre artele plastice, este insuficienta profunda a limbajului narativ, incapacitatea codurilor literare de a se suprapune convingator peste mesajele si semnificatiile limbajului vizual.
Iar daca din discursul epic lipseste cu desavarsire argumentul imaginii, suportul pe care privirea tinde natural sa se sprijine spre a se odihni in urma provocarilor abstracte ale cuvantului, lucrurile se complica si mai dramatic.
De altfel, reprosurile pe care le-am primit constant pe forum, fie malitioase, fie determinate firesc de insuficienta textului, se refera chiar la absenta imaginii sau, mai exact, la nevoia profunda de a sedimenta ideea sau informatia narativa prin recursul la argumentul vizual.
Dar ceea ce nu s-a inteles pana la capat sau, poate, ceea ce n-am reusit eu sa comunic implicit este faptul ca „Lentila de contact” nu trebuie privita ca o cronica de arta in sensul strict al cuvantului, nici ca studiu sau ca eseu, ci, pur si simplu, ca un semnal, ca o provocare, ca o invitatie, in formatul carora imaginea nu intra ca element constitutiv.
In ciuda unor proteste, pe care le-am receptionat tot pe forum, legate de nivelul de multe ori abstract al textului, de formularile cateodata voluntariste, care mai curand califica moral decat descriu situatii concrete, am pastrat un anumit nivel al discursului si am refuzat, din principiu, flatarea elementara a cititorului prin ramanerea prelungita in anecdota care poate dauna inteligentei.
Am fost convins de la bun inceput, si acest lucru mi s-a confirmat pe parcurs, ca cititorii unui astfel de text nu sunt nici pe departe oameni neinformati, care asteapta de la lectura doar confirmarea propriilor supozitii.
In acest sens, forumul este iarasi convingator, multe interventii fiind, de fapt, inceputul unor foarte interesante dezbateri. Acum, „Lentila de contact” se incheie, dar viata artistica ramane o realitate vie, fascinanta si mereu seducatoare, iar textul acesta nu este decat o invitatie imperativa, adresata tuturor cititorilor, de a participa la spectacolul ei proaspat, imprevizibil si inepuizabil.
Recomandările noastre
