Pavel Sudoplatov, „un Skorzeny” sovietic.  Cum a reușit ruso-ucraineanul din Melitopol să fie de neînlocuit pentru Stalin?

Stalin a construit un sistem de eliminare a inamicilor interni și externi care combina procesele politice cu internarea în lagăre de muncă fără a ocoli atentatele si sabotajele. I-au stat aproape nume funeste precum Yagoda Ejov sau Beria. Ei erau satrapii oficiali ai Generalissimului Stalin. Sub ei, acționau oameni de acțiune precum ucraineanul Pavel  Anatolievici Sudoplatov. A fost cât pe ce să fie epurat în lotul Ejov, dar a ajuns omul lui Beria, succesorul lui Ejov.

Pavel Sudoplatov - ascensiunea fiului unui morar ucrainean și al unei rusoaice

Pavel Sudoplatov s-a născut la Melitopol, în actualul teritoriu ucrainean, atunci în Rusia Țaristă, la 29 iunie/12 iulie 1907. Tatăl era un morar ucrainean, iar mama era rusoaică de origine.  Botezat ortodox (născut de Sfinții Apostoli Petru și Pavel a primit numele Pavel), a trăit în copilărie, Revoluția Bolșevică și Războiul Civil. Avea 12 ani în 1919, când, văzând efervescența revoluționară și nedorind să mai care saci la moara tatălui său, a ales să fugă la oaste. Pentru Armata Roșie, orice om era bun și, deși avea 12 ani, Regimentul Armatei Roșii create de Troțki avea nevoie de semnalizatori. Așadar, a făcut parte din această companie atașată Regimentului local din Melitopol.

 

 

Până la finalul Războiului Civil care a durat până în octombrie 1922 Pavel Sudoplatov a deprins mânuirea armelor, tehnicile de semnalizare, recunoașterea terenului, infiltrarea, care l-au ghidat în cariera sa de mai târziu. După epurarea multor agenți ai Ohranei țariste, CEKA, noul serviciu secret creat de Felix Djerzinski, numit apoi NJVD (MGB-KGB din 2954) avea nevoie de oameni. Pavel Sudoplatov a fost racolat ca ofițer de informații axat mai ales pe sabotaje.

S-a căsătorit la 21 de ani cu Emma Kaganova, fiica unor evrei din Bielorusia. orașul Gomel.  Este un fel de a spune, căsătorie, fiindcă Sudoplatov și Emma s-au căsătorit legal 23 de ani mai târziu, în 1951, cu doi ani înainte de a fi epurat de către Hrusciov. Pe atunci, emigrația albă făcea ravagii în Occident, subminând credibilitatea sistemului sovietic. În 1924, Troțki a fost scos din Biroul Politic al PCUS. Era un front numai bun pentru Sudoplatov.

În 1928, a avut domiciliu forțat la Alma Ata în Kazahstan. Din 1929 și până în 1933, a stat într-o insulă turcească. În 1933, timp de doi ani a primit azil în Franța. Normalizarea relației cu URSS a dus la expulzarea sa, el trăind la Oslo. În 1937, a reușit să fugă în Mexic unde va muri asasinat. Din 1039, Troțki a fost „proiectul” personal al lui Sudoplatov. Ca o curiozitate, Troțki, născut din evrei ruși ashkenazi, era din Herson, oraș aflat azi în Ucraina.

Pavel Sudoplatov - „creierul” asasinatelor...

Stalin n-a disprețuit niciodată atentatul politic. Și-a ales oameni atât din URSS cât și din afară. Pavel Sudoplatov a fost, fără îndoială, cel mai bun executant al său. De fapt, cel mai bun planificator. A fost un rege al sabotajelor sovietice, cum Otto Skorzeny (mai mic decât cu un an decât Sudoplatov), austriacul din Viena a fost cel mai tare planificator și executant de răpiri și misiuni de comando al lui Hitler.

Pavel Sudoplatov a fost desemnat de conducerea NKVD cu trei misiuni grele. Direct sau indirect, prin oamenii pe care i-a ales, și-a îndeplinit misiunile. Prima misiune a fost lichidarea naționalistului ucrainean Evjem Konovaleț. Acesta trăia la Roterdam, în Olanda. La 23 mai 1938, Sudoplatov s-a întâlnit cu Evjen Konovaleț la Restaurantul „Atlanta” din Rotterdan. Sudoplatov știind pasiunea pentru dulciuri a lui Konovaleț, i-a adus o bombonieră. Avea să fie un ultim cadou și ultima zi din viața lui Konovaleț. Bomba din bombonieră l-a ucis.

Încercarea eșuată de asasinare a lui Franco, printr-o bombă plasată de spionul Kim Philby în preajma liderului spaniol și planificarea execuției lui Troțki se leagă de numele lui Pavel Sudoplatov. El a coordonat echipa care a încercat forțarea intrării în casa din Mexic a lui Troțki și l-a coordonat apoi pe Ramon Mercader care a reușit să îl asasineze. Mercader nu a dezvăluit ce misiune avusese, el a spus că l-a ucis pe Troțki din gelozie, fiindcă nu i-a permis căsătoria cu iubita lui.

....și sabotajelor externe ale lui Stalin

Pentru Sudoplatov, NKVD a creat în 1941 Departamentul Sarcini Speciale „răpiri, sabotaje, atentate”, păstrat și de KGB, evident și de FSB-ul de astăzi.

O altă misiune de top a fost lichidarea unui ierarh de origine română, Teodor Romja (1911-1947). Acesta îi ura pe bolșevici și a lucrat ca episcop greco-catolic, hirotonit la Roma, atât în zona ucraineană-sovietică dar și în partea cehoslovacă a Transcarpatiei, în vecinătatea Maramureșului românesc.  Din 1944, Stalin a ordonat eliminarea sa. La 27 octombrie 1947, Sudoplatov i-a pus o bombă în trăsură, Explozia i-a ucis vizitiul dar l-a rănit pe Romja. Echipa a doua a lui Sudoplatov l-a asasinat în spital, prin injecție letală în localitatea Muhaceve (Muncaci).

Negocieri de pace și arma atomică

Sudoplatov a executat în Bulgaria misiuni menite a testa terenul pentru o posibilă pace separată Stalin-Hitler în 1941. Nu se știe dacă a fost amestecat în executarea liderului militar bulgar pro-nazist Hristo Lukov, lichidat în 1943 de doi agenți sovietici. În memoriile sale și-a arogat sarcina dată de Beria în a afla date despre proiectul atomic american. FBI și CIA după 1994, anul apariției memoriilor au negat că ar exista referiri la acțiunile lui Sudoplatov în această direcție.

Un supraviețuitor al stalinismului

Sudoplatov a fost arestat în 1953, la moartea lui Stalin. Beria, șeful lui direct a fost executat. Sudoplatov a primit 15 ani de închisoare. A ieșit de acolo în 1968. A ocupat apoi un modest post de translator de germană și ucraineană, primind drept de semnătură ca Anatoli Andreev. A fost propus la reabilitare în 1991, dar actul a produs efecte abia în 1992, după prăbușirea URSS.

Și-a schis Memoriile, apărute în 1994, sub titlul „Misiuni Speciale”., pe care le-a semnat Pavel A. Sudoplatov.  Văduv din 1988, după 60 ani de căsnicie, el a murit la 24 septembrie 1996.  Sub numele Anatoli Andreev a publicat trei cărți inspirate din acțiunile sale în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.