În Duminica a 4-a după Paşti, Patriarhul Daniel a pus accent în predica Preafericirii Sale atât pe atitudinea Mântuitorului faţă de cel pe care l-a vindecat – slăbănogul de la Vitezda – , cât şi pe comportamentul acestuia din urmă în faţa suferinţei.

Preluare Basilica.ro: "Pe slăbănogul vindecat, Patriarhul l-a numit dascăl al recunoştinţei. „El este un dascăl al suferinţei, răbdării, speranţei fără întrerupere, dar şi un dascăl al recunoştinţei şi al mărturisirii”. „El nu doar I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că a fost vindecat, ci L-a şi mărturisit în faţa oamenilor pe Iisus Hristos Domnul ca fiind Doctorul sufletelor şi al trupurilor care cu puterea sa dumnezeiască l-a vindecat”.

Boala

Uneori, nu totdeauna, boala trupească este consecinţa păcatelor sufleteşti şi trupeşti, a precizat Părintele Patriarh cu privire la originea suferinţelor omeneşti.

„Dar vedem că prin multă suferinţă omul ajunge la pocăinţă şi atunci Dumnezeu care cunoaşte gândurile, sufletele oamenilor merge tocmai spre aceşti oameni care prin suferinţă au ajuns la pocăinţă”.

Patriarhul oferă ca argument faptul că nimeni nu L-a chemat pe Mântuitorul Hristos să meargă la scăldătoarea Vitezda, ci s-a dus din proprie iniţiativă.

Hristos, doctor şi duhovnic

Legat de comportamentul Mântuitorului Hristos, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menţionat că Iisus este doctor şi duhovnic pentru omul bolnav şi păcătos, pentru cel care se pocăieşte şi care doreşte cu multă speranţă vindecarea, iar „Iisus Hristos iartă, vindecă şi ridică pe cel bolnav şi păcătos”.

„Mântuitorul Iisus Hristos care cunoştea păcatele acestui bolnav, nu-l ceartă, nu-i reproşează nimic, ci mai întâi îl ajută, îl vindecă şi după aceea în templu îl sfătuieşte faţă către faţă în mod discret fără să audă şi alţii, şi îi spune: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău”.

Încredere în ajutorul lui Dumnezeu

Evanghelia din Duminica slăbănogului de la Vitezda îndeamnă la răbdare, la speranţă, la transformarea suferinţei în pocăinţă şi la a avea încredere în ajutorul lui Dumnezeu, a mai precizat Patriarhul României în cuvântul rostit la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale.

„Chiar dacă nu ne vindecăm imediat de bolile trupeşti, pocăinţa şi cultivarea credinţei prin rugăciune şi speranţă în ajutorul lui Dumnezeu ne curăţă şi ne vindecă sufletul de păcate, încât dacă boala este incurabilă, totuşi sufletul se vindecă de păcate prin lucrarea Duhului Sfânt, prin pocăinţă sau spovedanie şi prin Sfânta Împărtăşire cu Trupul şi Sângele Domnului şi toate acestea spre dobândirea mântuirii sau a vieţii veşnice”, a concluzionat Preafericirea Sa."