Partidul lui Dacian Cioloș are deja un electorat: Cel dezamăgit de USR, această Mița Baston a politicii românești. România lui Cristoiu
- Ion Cristoiu
- 10 decembrie 2017, 21:00
Miercuri, 5 decembrie 2017, seara, la o emisiune de la TVR, după o lungă jelire a Regelui Mihai (e mai mult decît curios cum a devenit postul public, aflat sub tutelă PSD-istă, un soi de bocitoare plătită de la Buget), a venit rîndul unei și mai lungi bucăți dedicate Scandalului Cosette Chichirău în Parlament.
Așa cum toate site-urile și televiziunile au difuzat în neștire, hulpave după tîrnoseli între politicieni, distinsa deputată, în loc de a participa la dezbateri, fie și pentru a impune un amendament la Legea privind Statutul magistratului, s-a apucat să circule prin sală cu telefonul mobil, pe post de fătucă, vîra telefonul sub nasul parlamentarilor, nu pentru a-i întreba, ci pentru a-i insulta în direct pe facebook. Făcea asta lidera unui partid trimis în Parlament ca să promoveze legi cerute de electorat, și nu Scandaluri de Mița Baston în carnaval din suburbii.
Cum distinsa se afla în direct la TVR, , nu mult, deoarece se grăbea spre altă televiziune, în cadrul unui tur de starletă ivită peste noapte, Marius Pieleanu, invitat în studio, a găsit de cuviință s-o întrebe pe lidera USR ce proiecte de legi a propus în Parlament USR, cîte au fost aprobate, cîte au fost respinse și mai ales cîte intervenții în presă au fost făcute în favoarea lor. În curînd se va împlini un an de la alegerile parlamentare. Spre surpriza tuturor USR, fosta USB, sub conducerea lui Nicușor Dan, a obținut un scor însemnat: 8,87 %.
Scorul explică printre altele și eșecul înregistrat de PNL, un eșec al Opoziției, dar și eșecul echilibrului politic. Dacă n-ar fi fost USR, PNL ar fi obținut un scor mult mai bun, suficient de bun pentru a amenința majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Dacă te uiți cu atenție la configurația Parlamentului de azi, vei descoperi că ar fi practic imposibilă formarea unei alte majorități parlamentare. Diferența de număr între PSD și PNL e atît de mare încît nici măcar dacă din PSD s-ar rupe o bucățică de parlamentari, noua majoritate tot n-ar putea fi constituită. Diferența uriașă dintre partidul aflat la putere și principalul partid de Opoziție, responsabilă direct de dictatura parlamentară a PSD, se explică prin scorul obținut de USR, scor care a micșorat drastic zestrea electorală a PNL. Prin alegerile din decembrie 2016, aproape 9% dintre cei care s-au prezentat la urne au votat un partid – USR – convinși că, o dată ajuns în Parlament, acest partid le va întruchipa năzuințele. Iar năzuințele celor care i-au trimis pe USR-iști în Parlament țin de viața de fiecare zi, tot mai depărtată de intrarea României în Veac. Una dintre modalitățile prin care un partid parlamentar dă curs în Parlament voinței electoratului o constituie inițierea de Proiecte de legi, susținerea acestora în Parlament și, indiferent că acestea trec sau nu, prezentarea lor opiniei publice. Oricît ar părea de ciudat, în postdecembrism, ca în orice perioadă de minimă democrație, o formulă de promovare a unui proiect de lege în Parlament pentru un partid care nu deține majoritatea trimite la negocieri, la alianțe temporare, la concesii făcute pentru ca proiectul să treacă. Pînă la urmă, pentru promovarea unei Legi care să reducă dictatura birocrației în România, ca să dau un exemplu, pe alegătorii tăi nu-i interesează cum ai reușit asta: îi interesează să reușești.
Ce proiecte de legi și-a asumat USR într-un an de prezență în Parlament? Cosette Chichirău n-a reușit să invoce decît o lege privind interzicerea acizilor grași în alimente și una privind necesitatea ca primarii să-și facă publice salariile. Atît și nimic mai mult. Un asemenea bilanț nu mă miră.
De la intrarea în Parlament, USR s-a manifestat în exclusivitate ca un partid bolnav după scandalul mediatic. Puține au fost zilele lăsate de la Dumnezeu în care să nu aibă loc fapte năștrușnice născocite de USR, precum filmarea parlamentarilor PSD și transmiterea în direct, chiar și cînd aceștia mergeau la toaletă, dacă nu chiar în timp de ce se descheiau la șliț, năvălirea peste șefii PSD în birouri, montaje literar-artistice TeFeListe în plenul parlamentului. La emisiunile la care sînt invitați, liderii USR nu se implică în dezbateri pro și contra, nu expun puncte de vedere în acord cu Programul partidului. Liderii USR fac spectacol de Mița Baston în plin carnaval de mahala. Pe vremea demonstrațiilor din Piața Victoriei, la o emisiune la care avusesem imprudența să particip, un trimis al USR a scos la un moment dat de sub haină, unde îl ținea pitit, ca pe un afiș de ilegalist, un carton cu Rezist, l-a ridicat deaspra capului, căutînd disperat camerele video, și l-a ținut așa tot timpul dezbaterii. Inutil să mai adaug că orice tentativă de a mea de a afla de la el și altceva decît slogane zbierate a fost un eșec.
În cei 27 de ani de presă liberă, am avut prilejul să fiu în platourile de televiziune partener de dezbatere al politicienilor din toate partidele mari și mici. Chiar și cu cei provenind din partide agresive gen România Mare, am mai reușit să încheg cît de cît un dialog articulat, diferit de cel pe carel porți cu maimuțele, la care trebuie să te strîmbi pentru a afla ce banană își doresc. Numai cu cei de la USR n-am reușit și nici nu cred că voi reuși vreodată. Desigur, partidele politice apelează și la originalități șocante pentru a se autopublicita. Formațiunile extremiste de dreapta de la noi și din Occident folosesc pe scară largă provocarea de Scandaluri pentru a atrage atenția opiniei publice în condițiile boicotului discret la care îi supune media. Formațiunile extremiste folosesc Scandalul pentru a-și promova punctele din Program. USR practică și ea Scandalul ca mijloc de autopromovare. Da, dar îl practică în sine, de dragul Scandalului, fără a promova nimic, fără a-și propune să obțină altceva decît tărăboiul care o va aduce iar și iar în atenția publicului. Asta și deoarece, în afară de scandal, USR nu mai știe să facă nimic.
Momentul de miercuri seara e mai mult decît doveditor pentru această strategie a Scandalului de tip Mița Baston în carnaval, cea care proclamă la un moment dat Vreau scandal cu orice preț!
Mașinăria PSD-istă a practicat miercuri un exercițiu de aroganță tipică acestui partid moștenitor al FSNi-sului neocomunist. Una dintre cele mai importante Legi nu numai pentru domeniul Justiției, dar și pentru întreaga societate – cea a răspunderii Magistratului – a fost votată pe articole fără dezbateri, fără luarea în discuție a amendamentelor, fără măcar a fi justificată. Poate trece o lege astfel prin Parlament? Firește că nu. Potrivit memoriilor lui Silviu Curticeanu, șeful de cabinet al lui Nicolae Ceaușescu, pînă și fostul dictator se arăta interesat ca în Marea Adunare Națională să fie luate în dezbatere amendamente la o lege. Dezbaterile din Parlament la o lege sunt cerute nu atît de democrație, cît mai ales de viață. Se presupune -și nu degeaba - că prin numărul important de capete care judecă un text de Lege acesta va ieși mult mai mult în acord cu viața decît dacă ar fi fost impus de un singur cap sau doar de cîteva capete. Indiscutabil, miercuri, 5 decembrie 2017 PSD și-a bătut joc nu atît de democrație, cît mai ales de o lege pe care, pînă la urmă, tot el îi va administra aplicarea. Și dacă va fi dezastruoasă, bătăi de cap cu aplicarea ei va avea tot PSD-ul. Tot ceea ce s-a întîmplat în Parlament din punct de vedere parlamentar a fost contracarat în spațiul public de Scandalul iscat de Cosette Chichirău, de montajele literar artistice al deputaților USR.
PSD a scăpat cu fața curată, pentru că s-a putut prezenta drept o victimă a agresivității USR și pentru că în opinia publică mizeria cu trecerea unei legi în regim de accelerat prin haltă a fost împinsă în plan secund de Scandalurile puse la cale de USR. A știut electoratul că acesta va fi USR în Parlament? Firește că nu.
Electoratul a votat un partid pentru care garanta în materie de seriozitate Nicușor Dan. Nicușor Dan și-a făurit cariera pe seama unor rezultate concrete în aplicarea la București a unui program. Succesele obținute de Nicușor Dan în salvarea unor monumente din București, în lupta împotriva schimonosirii orașului de capitalismul sălbatic, au făcut pe mulți să creadă că USR va avea aceleași succese și în Parlament. Duminică, 10 decembrie 2017, evenimentul mediatic numărul unu l-a constituit reuniunea comunității Platforma 2000 în cadrul căreia Dacian Cioloș a anunțat decizia de tranformare a Platformei în partid.
Teoretic, duminică s-a petrecut un fapt căruia presa, de regulă, nu i-ar fi dat nici o atenție.
De ce a cunoscut reuniunea unei Fundații o asemenea vizibilitate mediatică? Nu numai pentru că Dacian Cioloș se bucură de un important capital politic, izvorît din speranțele multora în fostul premier și fostul comisar UE ca într-un lider în stare de a face în România un altfel de politică.
A cunoscut o amploare mediatică, pentru că partidul condus de Dacian Cioloș ar putea fi, în sfîrșit, un USR interesat și de satisfacerea electoratului și nu numai de satisfacerea nevoii de publicitate mediatică la nivel de starletă. Electorat are chiar din start.
Electoratul USR dezamăgit de prestația acestui partid în Parlament, în viața publică.