Editura Evenimentul si Capital

O partidă de poker cu Constantin Țoiu. Istoriile lui Alex Stefanescu

Autor: | | 4 Comentarii | 3716 Vizualizari

Mai citeşte cineva azi cărţile lui Constantin Ţoiu? Oricum, cei care nu le citesc rău fac. Ratează şansa de a se delecta cu o proză rafinată, scrisă de un autor care avea, în plin regim comunist, un aer boieresc.

Cu figura lui distinsă, cu eşarfele de mătase cu care îşi înfăşura gâtul pe sub gulerele cămăşilor, cu plăcerea de a povesti diverse întâmplări întrun stil ceremonios-ironic părea un personaj dinainte de război adus cu „maşina timpului” în epoca lui Nicolae Ceauşescu.

*

Îmi pare rău că a murit Constantin Țoiu (a trăit între 19 iulie 1923 și 4 octombrie 2012). Mi-e dor de distincția lui și de misterul lui. Mi-e dor de sentimentul lui de superioritate, afișat cu eleganță. Îmi aduc aminte că într-o noapte, la mare, am jucat poker cu el și cu încă doi scriitori. Înainte de a mă duce să joc (într-o cameră în care nu mai avea voie să intre nimeni altcineva), m-a tachinat soția mea, avertizându- mă: „Știu de pe acum cine va câștiga: Constantin Țoiu. Este singurul personaj cu alură aristocratică dintre voi, pare descins de la Monte Carlo.”

Culmea este că exact așa s-a și întâmplat. Cei mai mulți bani mi i-a luat la o „întâlnire”, când eu aveam ful de ași, iar el – careu de șeptari. M-am ambiționat foarte tare și am jucat și a doua noapte. Am vrut din toată inima să câștig și am câștigat. M-am întors triumfător la soția mea, cu teancul de bani în mână. Dar n-am impresionat-o. Mi-a spus: „A vrut el să-ți restituie banii într-un mod discret. Numai un om nobil putea să facă un asemenea gest.”

*

Prima mea întâlnire cu Constantin Țoiu a avut loc în 1970, în redacţia revistei „Luceafărul, unde fusesem invitat la o discuţie de redactorul- şef al revistei, Ştefan Bănulescu, la scurtă vreme după ce îmi încredinţase – fără să mă fi cunoscut personal – o rubrică săptămânală de comentarii critice. Eram încă student şi n-aveam haine prea simandicoase. La loc de cinste în garderoba mea se afla un sacou dintr-o stofă groasă, de un gri argintiu, importat din Cehoslovacia. Am îmbrăcat acel sacou, mi-am pieptănat atent părul lung şi m-am dus la întâlnire.

Ştefan Bănulescu m-a primit politicos, dar şi cu o curiozitate pe care nu putea să şi-o ascundă, dornic să înţeleagă ce fel de de tânăr eram (îi fusesem recomandat, cu multă cădură, de profesorul meu, Nicolae Manolescu). În biroul lui s-a înfiinţat după câteva minute şi Constantin Ţoiu (redactorul-şef adjunct al revistei), cu o pipă în mână.

– De unde eşti? m-a întrebat Ştefan Bănulescu. – Din Suceava. – Şi sacoul ăsta frumos de unde îl ai? – De la... şi am încercat să-mi amintesc numele magazinului de unde îl cumpărasem. Constantin Ţoiu a intervenit imediat, cu aerul unui cunoscător: – E confecţionat dintr-un postav care se face numai în Bucovina, la piuă. Uită- te şi tu – i-a spus lui Ştefan Bănulescu – ce consistenţă are! Şi imediat mi-a pipăit mâneca, invitându-l şi pe Ştefan Bănulescu să o atingă.

Pagina 1 din 2

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI