În regim fulgerător Parlamentul a votat abrogarea primului articol din Codul Penal, dând frâu liber presiunilor asupra Justiţiei, în timp ce propunerile magistraţilor privind inadvertenţele din Codul Penal şi din Codul de Procedură Penală, în special cele privind mărirea pedepselor pentru infracţiunile de patrimoniu şi clarificarea problemei interceptărilor aşteaptă cuminţi să le vină rândul. Ca şi când aceste probleme nu ar crea efecte grave.
Au trecut 19 zile de la intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penală. Întreg sistemul judiciar face eforturi să-şi poată îndeplini sarcinile, în lumina noilor şi multelor modificări operate prin Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Fără un sprijin consistent din partea Guvernului care, prins cu gâlceava din coaliţia din care s-a născut şi prea ocupat să colinde studiorile televiziunilor prietene, n-a luat din timp măsurile necesare pentru implementarea noilor legi. Avem prea puţini judecători şi grefieri şi instanţe aduse în situaţia de a nu putea funcţiona conform noilor proceduri. Avem poliţişti care nu pot pune în aplicare cum ar trebui măsura arestului la domiciliu dispusă de instanţe fiindcă guvernanţii nu s-au preocupat să achiziţioneze brăţările electronice şi să pună la punct sistemul de monitorizare a celor care le poartă. Avem prea puţini consilieri de probaţiune în sarcina cărora noile coduri dau o listă întreagă de atribuţii. Şi lista nu se opreşte aici.
Avem sesizări din partea Instanţei Supreme, a procurorilor DNA şi DIICOT, dar şi din partea Consiliului Superior al Magistraturii pentru a căror rezolvare s-au găsit două soluţii: o ordonanţă de urgenţă a guvernului – prin care s-a dres parţial busuiocul – şi un proiect de lege. Avem orizontul de aşteptare al magistraţilor, duşi cu preşul că modificările cerute vor fi operate până la intrarea în vigoare a noilor coduri. Nu doar că acest lucru nu s-a întâmplat, dar nici nu sunt semne să se întâmple prea curând.
În schimb, cu o rapiditate rar întâlnită în activitatea Parlamentului, la numai 18 zile după intrarea în vigoare a acestor două coduri, Legislativul României a reuşit să aducă în pragul preşedintelui ţării, pentru promulgare, un proiect de act normativ care prevede abrogarea articolului 276 din Codul Penal. Intitulat Presiuni asupra Justiţiei, articolul - încorporat în Titlul IV din Codul Penal, al cărui titlu este mai mult decât sugestiv cu privire la rolul prevederilor pe care le cuprinde: "Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei", – ar fi pus stavilă declaraţiilor mincinoase la adresa judecătorilor şi procurorilor făcute cu scopul de a-i influenţa ori intimida în activitatea pe care o desfăşoară în instrumentarea dosarelor. Ar fi pus capăt linşajului pornit împotriva magistraţilor din sistem care au îndrăznit să-şi facă meseria, fără a cântări banii din buzunarele inculpaţilor ori influenţa lor politică, ci doar probele din dosare.
Senatul, la iniţiativa mai veche a liberalilor, a votat abrogarea acestui articol în data de 4 februarie. Camera Deputaţilor a făcut acest lucru marţi 18 februarie 2014. Parlamentarii au dovedit că atunci când vor şi când au interes se poate. Au invocat libertatea de exprimare spunând că fac acest lucru în special pentru jurnalişti. În realitate în fişa postului gazetarilor minciuna nu îşi are nici un loc. Or textul de lege face trimitere exact la declaraţiile mincinoase, numite "nereale" în limbajul diplomatico-juridic. Susţinătorii proiectului votat au făcut vorbire despre libertatea de exprimare, un drept constituţional, uitând să precizeze că tot Legea Fundamentală a României prevede că exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale trebuie făcută cu bună-credinţă şi fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. Or articolul 276 din Codul Penal pedepseşte tocmai persoanele care încalcă, cu rea-credinţă (minciuna), drepturile şi libertăţile pe care le au judecătorii şi procurorii.
Dacă legea votată de Parlament va fi promulgată de Preşedinte, orice persoană, inclusiv politicienii cu funcţii în stat, va putea intimida judecătorii şi procurorii prin declaraţii mincinoase despre activitatea lor, fără a păţi mare lucru. În continuare aceste atacuri vor fi “pedepsite" doar prin emiterea unui comunicat de presă de către Consiliul Superior al Magistraturii. Un fel de vot de blam, care în orice ţară din Uniunea Europeană are valoarea unei ghilotine pentru cariera politică a celor prinşi în greşeală, spre deosebire de ţara noastră.
Cu botniţa pusă prin texte de lege, Justiţia este lăsată în schimb pradă colţilor politicienilor dornici să strângă capital electoral ori ai elementelor care, slujindu-şi mogulii, nu se dau în lături de la a înfiera cu litere mincinoase onoarea şi reputaţia profesională a celor puşi să împartă dreptatea.
Recomandările noastre
