Te tăvăleşti de râs când vezi cum îşi aruncă liderii USL de la unul la altul cartoful fierbinte de la Oltchim. Au încercat să-l plaseze la Videanu, n-a mers. La Dan Diaconescu, nici atât, omul e un politician-teflon: nici un scandal nu se lipeşte de el. Nu cred că se miră cineva că electoratul lui DD nu se prinde ce potlogărie face idolul lor.
În consecinţă, useliştilor nu le-a rămas decât să se înjure între ei. Liberalii s-au înfipt în beregata lui Florin Georgescu, Ponta muşcă din Vulpescu şi loveşte, indirect, în Chiţoiu, Antonescu tace şi lasă guvernul să deconteze. Latră pe margine personaje minore, precum Varujan Vosganian, pe care PNL le va susţine sau nu, în funcţie de interese. Ştiu că v-aţi săturat de ziariştii care anunţă toată ziua scandaluri în USL şi ruperea iminentă a acestei alianţe, când, de fapt, oamenii se îndreaptă en fanfare către câştigarea alegerilor. Totuşi, ştiind că nu este timp ca, până la alegeri, să se producă o erodare substanţială a USL, cred că scandalul de la Oltchim produce efecte electorale mai mari decât se aşteptaseră liderii USL. Nu văd altă explicaţie pentru nervozitatea din ultima vreme, nervozitate care a dus la acuzaţii publice agresive, în special din zona PNL către guvernul lui Ponta.
Să nu creadă cineva că mă bucur de acest eşec al USL. M-aş fi aşteptat ca Ponta să plătească pentru plagiat, pentru atacul la adresa instituţiilor democratice şi a independenţei justiţiei sau pentru deteriorarea relaţiilor cu UE, Germania şi SUA. Nimic. Publicul, prea mare parte din el, crede că plagiatul este tolerabil, nu-i mai pasă de eşecul în absorbţia fondurilor europene şi înghite lozinca potrivit căreia CSM, DNA, Curtea Constituţională şi ANI sunt instrumentele lui Băsescu. Dezastrul de la Oltchim va avea efecte perverse pe termen lung: ascensiunea populistului Dan Diaconescu, accentuarea retoricii anti-liberale (mă refer la valorile acestei ideologii, în special la teoria unui stat minimalist) şi încurajarea credinţei oamenilor că dacă ies în stradă îşi pot salva locurile de muncă la combinate aflate în faliment. Nu prea văd investitori dornici să vină în România într-o asemenea atmosferă, plus corupţie, birocraţie, o clasă politică jalnică şi un mediu de afaceri complet imprevizibil.
Cât despre Oltchim, eu spun să-i punem cruce. Dacă aş fi în guvern, aş începe să mă gândesc unde le găsesc ceva de lucru măcar unora dintre cei 3.000 de oameni de la Oltchim care vor rămâne pe drumuri. Nu vine nici un investitor după scandalul ăsta, iar statul, prin reprezentanţii săi, nu va aface decât să prăduiască pe mai departe, până când povestea va crăpa într-un fel sau altul.
Povestea de la Oltchim este încă un caz de lăcomie neruşinată, complicitate vinovată, imbecilitate şi incompetenţă a întregii clase politice româneşti, de la cel mai înalt nivel, preşedinte şi premier, până la autorităţile locale şi liderii de sindicat - nişte bussinesmani afiliaţi oricărui partid aflat la putere. Cea mai mare parte din ei au fost parte la jaf, cine n-a furat a ţinut de şase şi a beneficiat de avantaje colaterale, iar acum răspunderea va fi a tuturor şi a nimănui. Totuşi, să nu-i blamăm prea tare. Noi i-am votat, cu gândul la "răul cel mai mic".
Recomandările noastre
