Lecțiile istoriei în ceea ce privește regimurile totalitare nu au fost învățate, în ciuda sutelor de milioane de morți. De aceea, ele ne pedepsesc astăzi.

Lipsa de conștiință este manifestă în faptul că informații care pot salva milioane de vieți nu sunt împărtășite deoarece ar putea fi jenante sau amenințătoare pentru colectiv.

Minciuna patologică și un „sentiment de grandomanie” care justifică minciunile sunt de asemenea caracteristici ale unui comportament sociopat. Sunt o a doua natură pentru ideologii egocentrici care cred că salvează lumea.

Absența remușcărilor (pentru a cita un text tehnic) decurge dintr-o „furie profund ancorată... în inimile lor”.

Ei „nu îi văd pe ceilalți din jurul lor ca pe niște persoane, ci doar ca pe niște ținte și oportunități. În loc de prieteni, ei au victime și complici care ajung victime. Scopul le justifică întotdeauna mijloacele și nu lasă nimic să le stea în cale.”

Un exemplu limitat, dar îngrijorător al acestei patologii, în care un aliat ajunge victimă, este blamul la care a fost supusă Karen Whitsett, un parlamentar Democrat afro-american din Michigan. Whitsett, care a suferit de COVID-19, a aflat dintr-o conferință de presă prezidențială despre posibilele efecte benefice ale amestecului de hidroxiclorochină și zitromax, l-a luat și s-a făcut bine.

Pentru păcatul de a fi spus acest lucru public și a-și fi exprimat recunoștința față de președinte, ea afirmă că a fost supusă blamului unanim al colegilor Democrați.

Ea a declarat: „Nu am știut că a spune mulțumesc are conotații politice... Am crezut că mulțumesc înseamnă doar mulțumesc.”

Când colectivul se simte amenințat, individul nu înseamnă nimic. Și, evident, în spatele amenințării resimțite de Democrații din Michigan se află ura lor dezaxată împotriva președintelui Trump, o ură care a început odată cu alegerile din 2016 și care a explodat în timpul crizei de coronavirus.

Colectivismul – sub stindardul Identității Politice – este acum ideologia dominantă a Partidului Democrat. De aceea ni se spune dinainte că dacă un bărbat alb este candidatul partidului, atunci vicepreședinte trebuie să fie o femeie „de culoare” – indiferent de merite. Colectivitatea este cea care contează, nu individul.

Acesta este contrariul individualismului care se află în centrul cadrului constituțional pe care fondatorii Americii l-au creat.

Aceasta este moartea viziunii despre America a lui Martin Luther King, potrivit căreia indivizii trebuie judecați după caracterul lor și nu după apartenența lor la o colectivitate bazată pe rasă, clasă sau sex.

De aceea, Stânga identifică instinctiv și simpatizează cu dușmanii colectiviști ai Americii, fie că aceștia sunt mullahi iranieni, comuniști cubanezi sau teroriști palestinieni.