Provenea dintr-o familie de muncitori industriali, din Moscova, dar, pe când avea vârsta de 12 ani, Al Doilea Război Mondial l-a forțat să lucreze într-o fabrică. Șase ani mai târziu, acesta a suferit o cădere nervoasă și nu a mai avut voie să muncească. Cu toate acestea, Yashin a fost trimis să lucreze într-o fabrică militară din Moscova. Ocazional, juca și fotbal în echipa fabricii, și, astfel, a fost sesizat și invitat să dea probe la echipa de juniori a lui Dynamo Moscova.

Dublă carieră pentru Dinamo, un perfecționist adevărat

Debutul la seniori l-a făcut în 1953, dar de cele mai multe ori se număra printre rezervele lui Dynamo. Mai ales că antrenorul își pierduse speranța în el, după golul ridicol pe care l-a primit dintr-o degajare a portarului advers. Așa că, Lev Yashin a cochetat și cu hocheiul pe gheață și a evoluat destul de mult timp în poarta lui Dynamo, în această ramură sportivă. Era un bun perfecționist și dorea să-și îmbunătățească reflexele. Culmea, i-a trecut prin gând și variantă să se lase de fotbal pentru hochei. De primăvara până toamna, Lev era fotbalist, iar iarna era hocheist.

Chiar dacă primul lui trofeu din cariera de sportiv l-a câștigat pe patine, lui Lev i s-a acordat o nouă șansă la fotbal. Yashin a apărat poarta lui Dinamo, la fotbal, toată cariera sa, din 1950 și până în 1970. S-a remarcat în 1953, iar în 1954 a fost cooptat la naționala Uniunii Sovietice, pentru care a strâns, în total, 78 de prezențe. Cu această reprezentativă, Lev Yashin a câștigat Jocurile Olimpice de Vară (1956) și prima ediție a Campioantului European (1960). De asemenea, a apărat poarta sovietică și la edițiile 1958, 1962 și 1966 ale Cupei Mondiale, înt-o perioadă care a dat fotbalului numai nume de aur, precum Garrincha, Pele, Gerd Muller, Facchetti, Di Stefano și mulți alții. A bifat cinci titluri de campion al Uniunii Sovietice cu Dinamo Moscova, singura echipă de club pentru care a evoluat (1954, 1955, 1957, 1959, 1963) și 3 Cupe ale URSS-ului (1953, 1967, 1970).

Lider desăvârșit, un portar neobișnuit acelor vremuri

Între 1950 și 1960 a fost catalogat drept cel mai iubit portar din fotbalul mondial. Era impunător pe teren și s-a remarcat și prin faptul că era îmbrăcat din negru din cap până-n picioare, ceea l-a făcut cunoscut și prin acest aspect. Și-a căpătat rapid porecle precum „Păianjenul Negru”, „Pantera Neagră” și „Caracatița Neagră”.

Striga la jucătorii săi pe toată durata meciului, boxa mingea în careu și participa și în atacul echipei sale. Nu era ca restul portarilor, din acele vremuri, care stăteau cele 90 d eminute de joc doar pe linia porții. Era un adevărat lider. „O ţigară pentru a-mi calma nervii şi un pic de tărie pentru a-mi încălzi muşchii”, acesta părea a fi secretul din spatele succesului lui de pe teren, conform spuselor sale.

În 1966, cariera sa s-a încheiat în mod natural, din cauza vârstei, care nu-i mai permitea să se ridice la nivelul de altădată. Însă, nici până în ziua de astăzi niciun alt portar rus nu a reușit să egaleze performanțele între buturi ale lui Lev Yashin.

A rămas singurul portar din istorie care a cucerit trofeul „Balonul de Aur”, în 1963, devansându-i atunci în această cursă pe legendarii Gianni Rivera şi Jimmy Greaves. Lev Yashin a fost inclus, de asemenea, în Echipa Ideală a Secolului XX, în Dream Team-ul Cupei Mondiale şi a fost desemnat de FIFA cel mai bun portar al secolului trecut. În 1986, i s-a amputat un picior, iar patru ani mai târziu a murit din cauza cancerului la stomac. Avea 60 de ani. Conform statisticilor FIFA, Lev Yashin are 150 de penalty-uri apărate (record!) și 270 de meciuri fără gol primit. (foto: facebook/fcsm.official)

Te-ar putea interesa și: