Editura Evenimentul si Capital

Ce se poate întâmpla din Pacificul de Sud până în Militari? De toate pentru toţi. Reporter de cursă lungă

Autorul, în noiembrie 2000, îmbarcat pe portcontainerul CMA CGM Matisse. Deasupra celebrul Harbour Bridge, din Sidney şi, pe fundal, Opera House
Autor: | | 3 Comentarii | 3446 Vizualizari

11.000 de mile prin Mările Sudului. O jumătate de glob în numai 45 de zile. Un itinerariu de poveste Auckland – Noumea – Brisbane – Sidney – Melbourne – Jakarta – Singapore – Colombo – Port Said – La Spezia și Marsilia

Ultimul meu voiaj pe o navă comercială. Am mai scris de el, da’ cu siguranță nu totul. Octombrie – Decembrie 2000. Am mai călcat pe mare și după aceea, dar numai pe veliere, bașca un bătrân pescador danez, cu pavilion polonez, pe Dunăre. Ultima călătorie pe oceane, dar prima cu un vapor cu alt pavilion decât cel românesc.

Portcontainerul CMA-CGM Matisse, înmatriculat în Port-aux-Français, Insulele Kerguelen. De departe cel mai lung, ca număr de mile parcurse. Aproape 11.000 de mile marine în numai 45 de zile. M-am îmbarcat în Auckland, New Zeeland, după un zbor din trei bucăți, pe ruta București-Gatwick, Heathrow-Hong Kong, HK-Auckland. 42 de ore în care mie mi-au ieșit escare pe buci și stewardeselor de pe Cathay Pacific le-a căzut părul din nas după ce m-am descălțat în drum spre Auckland. Era cât-p-aci să nu mă urce în avion în HK, că n-aveam viză de NZ, chit că aveam Carnetul de Marinar vizat la zi, da’ îmbarcarea urma să fie făcută abia la la navă. Mi-au luat toate actele, le-au pus într-un plic și mi-au zis că dacă nu-s așteptat la debarcare mă dau ramburs în Homg Kong.

Din Auckland către Europa

Noroc că mă aștepta un taximetrist, profesor de geografie la bază, care m-a luat pe semnătură. Putea să mă ia și în cârcă, că eram muci. Eram pe pilot automat și gagicile nu mă interesau că eram ieșit din formă. Haleală bună și ieftină. La fel și băutura, da’ nimic de remarcat. Rata de schimb doi dolari NZ la un american. Și, să mă vedeți mereu dacă vă mint, am văzut acolo, pe Queen Street, un fel de Magheru, treceri de pietoni în diagonală. Am așteptat vaporul 36 de ore, că ajunsesem înaintea lui. Matisse, împreună cu nava sa soră, Utrillo, erau singurele nave care făceau linie „Entour du Monde”, pe acea vreme. Plecase din Franța în America, apoi Jamaica, canalul Panama, Tahiti și, de acolo venea să mă ia pe mine. Echipaj mixt, francezo-român. La punte, comandant și secund franțuji, iar doiaru’ cu treiaru’ români. La mașină, un ofițer român și restul francezi. Mai erau români câțiva nebrevetați: timonieri, motoriști și frigotehniști. La ăștia, ultimii, le ziceam pinguini”. Ruta pe care aveam s-o parcurg era fabuloasă. Auckland – Noumea (Noua Caledonie) – Brisbane – Sidney – Melbourne – Jakarta – Singapore – Colombo – Port Said – La Spezia și, debarcarea în Marsilia. Adică, Pacificul de Sud-Vest, granița Oceanului Înghețat de Sud, Indianul, Marea Roșie și, „acasă” în Mediterana.

Zona intimă a Şefului Mecanic

Am avut noroc de vreme bună, că bulău am prins doar puțin, pe lângă Kangoroo Island, la sud de Australia, cam pe lângă Adelaide. Acolo, smurdu’ australian - adică băieții de la Australian Rescue Team - a aterizat cu un elicopter pe containere și l-a săltat pe șeful mecanic, unu’ pe nume De la Haye, că se pricopsise cu un ulcer, fără nicio legătură cu o cadetă franțuzoaică pe care o babardea pe unde o prindea, de ajunsese stewardul, tot român să ne spună că: „Dom’le are șefu mecanic niște floci blonzi de juma de metru!”. Noi să ne scăpăm pe noi: „Cum se poate Vasile, așa ceva?”. La care ăla, hâtru: „Păi, când îi schimb cearșafurile în cabină mereu găsesc fire de păr, uite-așa de mari, fix la mijlocul patului”. Caterincă de vapor. Tot în zona aia am văzut, de departe, și o ciurdă de balene.

Papagalul nostromului breton

Nostromul, „bosco” pe franțuzește, un breton tâmpit, tocmai își cumpărase un papagal din Papetee și se tot chinuia să-l facă să vorbească. Numa că ăla, nu și nu. Doar cârîia. Era unu’ d-ala mare, imperial. Când am ajuns la australieni trebuia să-l declare și să-i plătească și carantină pentru staționarea în cele trei porturi, de ajungea să-l coste de treij de ori de cât dăduse pe el. Așa că l-a ascuns în camera cârmei înainte de Brisbane, cu grăunțe și apă, și l-a scos după ce am ridicat ancora la Melbourne. Numa’ că păsăroiul, care a auzit fo opt zile numa’ sunetul scos de pompele cârmei, băgase la tărtăcuță și scotea pe cioc niște sunete cam ca creta pe tablă. Ba se mai și clătina de pe un picior pe altul, de se uita nostromul la el ca găina la compresor. Noi, să dăm în cufureală de râs.

Kanaki din Noumeea şi „Patru ouă” în Brisbane

ANM, prognoză specială pentru București: Ninsori de ultimă oră în Capitală

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Reporter de cursă lungă

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei