Oropouche, numit și „virusul lenei”, a început să se răspândească. Care sunt simptomele

Oropouche, numit și „virusul lenei”, a început să se răspândească. Care sunt simptomeleSursa foto World Health Organization (WHO)/ Virus Oropouche

Un virus misterios, odată limitat la Amazon, se răspândește acum pe scară mai largă în întreaga Americă. Acesta a suferit modificări genetice care l-ar putea face mai puternic. Până de curând, virusul Oropouche era o boală relativ necunoscută, limitată în mare parte la bazinul Amazonului din America de Sud. Însă, de la sfârșitul anului 2023, virusul s-a răspândit dincolo de aria sa de răspândire obișnuită.

Acesta a cauzat deja peste 8.000 de cazuri de boală în cinci țări în primele șapte luni ale anului 2024. De asemenea, virusul a provocat recent moartea a două femei în Brazilia și moartea potențială a doi copii nenăscuți.

Creșterea rapidă a cazurilor de Oropouche a determinat Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite să emită o alertă de consiliere medicală pentru medicii din SUA. Primele cazuri de virus în Europa au fost detectate în iunie și iulie 2024 la călători care fuseseră infectați în timp ce vizitau Brazilia și Cuba.

Ce este virusul Oropouche?

Oropouche este un virus endemic din regiunea amazoniană a Americii de Sud care se răspândește prin mușcătura insectelor.

Virusul provoacă o boală febrilă la oameni. Acesta se găsește și la o serie de animale, inclusiv maimuțe, marmosete și leneși, împreună cu o serie de insecte diferite.

Cum se răspândește virusul?

Oropouche se transmite atunci când o persoană sau un animal este mușcat de insecte purtătoare ale virusului. Se crede că virusul se răspândește cel mai frecvent prin speciile Culicoides paraensis. Virusul se poate răspândi și prin înțepăturile țânțarilor Culex quinquefasciatus și Ochlerotatus serratus. Nu a fost observată transmiterea directă a virusului de la om la om.

Odată ajuns în fluxul sanguin, virusul se poate răspândi rapid în organism. El poate traversa bariera hemato-encefalică pentru a ajunge în sistemul nervos central. Se pare că se acumulează în special în creier și în ficat.

Virusul în sine poartă un singur lanț de material genetic cunoscut sub numele de ARN. El este încapsulat într-un înveliș proteic protector. Se crede că, odată ajuns în fluxul sanguin, virusul folosește o abordare de tip „cal troian”. Pătrunde în celulele imunitare cunoscute sub numele de fagocite, ceea ce îi permite să treacă nedetectat prin corp pentru a ajunge la țesuturile și organele pe care le vizează. Acolo, infectează celulele și se multiplică.

De unde provine Oropouche?

Numele virusului provine de la satul în care a fost înregistrat primul caz. În 1955, virusul a fost izolat din sângele unui lucrător forestier febril în vârstă de 24 de ani din comunitatea Vega de Oropouche din Trinidad și Tobago.

De atunci, virusul a fost responsabil de izbucniri sporadice în întreaga Amazonie braziliană. Cercetătorii estimează că au fost diagnosticate peste 500.000 de cazuri, dar acest număr poate fi subestimat din cauza diagnosticării greșite. Multe dintre simptome sunt similare cu alte boli care provoacă febră.

De la sfârșitul anilor 1980, au început să fie raportate focare ale virusului în Panama, Peru și Ecuador. Din 2000, însă, numărul țărilor care au raportat prezența virusului a crescut, incluzând Bolivia, Columbia, Ecuador și Guyana Franceză.

Ce a dus la apariția celor mai recente focare?

La sfârșitul anului 2023, au început să apară focare mari în bazinul Amazonului, unde virusul era deja endemic, și în noi zone din America de Sud. În iunie 2024, Cuba a confirmat cazuri de virus. Între 1 ianuarie și 20 iulie 2024, Organizația Mondială a Sănătății a înregistrat 8 078 de cazuri de Oropouche. Majoritatea au fost în Brazilia, Bolivia înregistrând 356, Peru a raportat 290, Columbia cu 74 și Cuba cu 74.

Cel mai îngrijorător pentru oficialii din domeniul sănătății publice este faptul că un număr din ce în ce mai mare de cazuri apar acum în zone din afara Amazoniei și au fost documentate în 10 state din afara regiunii amazoniene din Brazilia, precum și în Cuba.

O analiză recentă, nepublicată, a virusului care se află la originea ultimelor focare sugerează că codul său genetic a suferit unele modificări care au condus la o replicare mai eficientă în celulele persoanelor infectate. Aceasta înseamnă că virusul poate produce un număr mult mai mare de exemplare după ce infectează o celulă și deturnează mașinăria celulară.

Insectele purtătoare de virus

Acest lucru nu numai că ar permite virusului să provoace boli mai grave la persoanele infectate, dar ar crește și șansele ca insectele care mușcă să preia virusul atunci când se hrănesc și să îl transmită mai departe.

Deși capacitatea virusului de a se ascunde în celulele imunitare înseamnă că ar putea rămâne relativ ascuns de sistemul de apărare al organismului, există unele semne că virusul ar putea fi mai rezistent la răspunsul imun al persoanelor infectate anterior cu Oropouche.

Oamenii de știință cred, de asemenea, că dezvoltarea urbană crescută în zone care au fost odată păduri ar putea juca un rol în apariția noilor focare. Aceștia afirmă că efectele schimbărilor climatice sporesc numărul de zone în care pot trăi insectele care răspândesc virusul. Este probabil ca virusul să continue să se extindă dincolo de aria sa istorică din America de Sud.

Care sunt simptomele Oropouche?

Virusul provoacă o febră asemănătoare gripei la persoanele infectate, împreună cu dureri de cap, dureri musculare, rigiditate articulară, greață, frisoane, sensibilitate la lumină și vărsături. În cazurile severe, poate provoca meningită. În general, simptomele sunt similare cu cele ale altor boli transmise de țânțari, precum dengue, chikungunya, Zika și malarie.

Potrivit CDC, simptomele încep de obicei la trei până la 10 zile după ce a fost mușcat. Acestea durează între trei și șase zile. Simptomele pot reapărea câteva zile sau săptămâni mai târziul la un procent de 60 % dintre pacienți. Nu este clar ce cauzează aceste recidive. Ar putea fi vorba de reapariția aceleiași infecții sau de reinfectarea persoanelor care trăiesc în zone cu o prevalență ridicată a insectelor purtătoare de virus.

Cât de mortală este febra Oropouche?

La 25 iulie, autoritățile din Brazilia au înregistrat primele decese cunoscute din cauza febrei Oropouche. Cele două femei erau în vârstă de 21 și 24 de ani și nu aveau nicio problemă de sănătate preexistentă.

Un raport al Ministerului brazilian al Sănătății a sugerat, de asemenea, că virusul ar putea fi transmis de la femeile însărcinate la fetușii acestora și a raportat decesul unui copil nenăscut. Acesta a raportat, de asemenea, un avort spontan asociat cu infecția cu Oropouche. Patru cazuri de nou-născuți cu microcefalie au fost raportate ca fiind asociate cu virusul.

Cu toate acestea, efectele Oropouche asupra sarcinilor și copiilor nenăscuți rămân nedovedite și sunt în curs de investigare.

Ce tratament este disponibil?

Un articol din revista academică The Lancet Microbe clasifică focarele de febră Oropouche drept „o amenințare emergentă la adresa sănătății globale” și avertizează cu privire la lipsa de cercetare în domeniul noilor tratamente.

Alți cercetători au subliniat „nevoia urgentă de vaccinuri eficiente” împotriva febrei Oropouche. Deși vaccinurile sunt testate pe modele animale, nu există încă niciun vaccin disponibil sau cunoscut ca fiind eficient la om.

În prezent, nu există tratamente specifice pentru această boală.

Organizația Panamericană a Sănătății recomandă odihnă, lichide și analgezice ca cel mai bun tratament pentru simptome. Ministerul Sănătății din Brazilia spune că „pacienții trebuie să se odihnească, cu tratament simptomatic și monitorizare medicală”. De asemenea, orice persoană infectată trebuie să continue să folosească repelente pentru insecte, pentru a reduce probabilitatea de a fi mușcată de insecte, care ar putea apoi transmite virusul altor persoane.

Poate fi prevenit Oropouche?

Fără vaccinuri care să controleze infecțiile, cel mai bun mod în care oamenii se pot proteja împotriva Oropouche este să evite să fie mușcați de musculițe și țânțari. Autoritățile sanitare sugerează utilizarea de plase cu ochiuri fine la uși și ferestre. Deoarece mozaicul care transmite boala este mai mic decât țânțarii, plasele standard pentru țânțari sunt considerate a fi mai puțin eficiente.

Purtarea de îmbrăcăminte care să acopere brațele și picioarele și utilizarea de repelente împotriva insectelor pot contribui, de asemenea, la protejarea împotriva înțepăturilor, conform bbc.com.

Ne puteți urmări și pe Google News