Ieri m-am dus să cumpăr ceva de la un magazin aflat la 5-6 kilometri față de locuința în care stăm. Am trecut pe lângă un petec de pădure și am avut senzația că este 1 Mai. Muncitoresc. Grămezi de mașini, picnic, grătare, manele, veselie, bere la pet. Așa cum ai vedea într-o zi de duminică însorită.

Numai că suntem în plină pandemie. Iar regulile de igienă includ și excluderea contactului cu alte persoane. Direct sau indirect. Din spirit de precauție trebuie să stăm izolați. Numai că nu vrem. Ni se pare că suntem într-o vacanță prelungită, sau într-o perioadă de șomaj vesel. Fără grija zilei de mâine.

Din păcate nu este așa.

Aseară, ministrul de Interne, Marcel Vela, a transmis câteva măsuri ce trebuie aplicate pe tot cuprinsul țării. Unora li s-au părut a fi niște recomandări, pentru că așa au fost denumite. Numai că nu-i deloc așa!

Potrivit OUG 1/1999 pe durata stării de urgenţă, ordonanţele militare şi ordinele emise au caracter obligatoriu, de lege.

Articolul 9
Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite în prezenta ordonanță de urgență, în actele normative conexe, precum și în ordonanțele militare sau în ordine, specifice stării instituite.

Cu alte cuvinte, ceea ce ni s-a transmis aseară de la Ministerul de Interne nu este o recomandare, pe care o putem ignora, ci are caracter obligatoriu. Este ca o lege, o chestiune foarte importantă mai ales dacă tonul oficialilor poate induce în eroare.

Aseară nu s-au făcut recomandări, ci ni s-au transmis niște ordine obligatorii. Azi, duminică, nu mai mergem la biserică, picnic, în parcuri, nici măcar nu ne mai urcăm cu cățel și purcel în mașină ca să vedem ce mai e prin oraș.

Stăm acasă, ieșim doar dacă este absolut necesar, ne gândim la cei mai vulnerabili și mai puțin la confortul nostru.