Campania iniţiată de www.evz.ro intră în cea de-a zecea săptămână de desfăşurare. Lansată în vestul ţării, la Arad, competiţia celor mai mari 15 oraşe din România revine în Transilvania.

Pe 6 aprilie, www.evz.ro a dat startul unei campanii ambiţioase care va descoperi oraşul din România în care este cel mai bine să trăieşti. Au fost alese cele mai mari 15 municipii după numărul de locuitori şi fiecăruia i se acordă o săptămână de prezentare. Aşa cum am obişnuit deja cititorii, prezentările oraşelor debutează cu un scurt voiaj în istorie.

Timp de câteva zile vom face un popas la Oradea, pentru a descoperi acest oraş de pe malul râului Crişul Repede. Articolele, reportajele şi interviurile-surpriză vor contura imaginea urbei, cea de-a zecea care intră, oficial, în campania "Oraşul de vis". Doar şase municipii ne mai despart de finalul competiţiei.

Locul care a împărţit globul

Pentru a înţelege situaţia de astăzi a Oradei sunt necesari câţiva paşi în trecut. Monografiile locale se mândresc cu faptul că la Oradea s-a stabilit, din secolul XV, pentru 200 de ani, meridianului de zero grade. Abia când turcii au cucerit zona, punctul de reper a fost mutat la Paris, iar din 1884 a rămas la Greenwich.

Oraş cu puternice legături cu papalitatea, Oradea a fost un important centru renascentist al Europei de Est. Începuturile aşezării se leagă de expansiunea spre est a regatului maghiar şi de o povestire despre Ladislau I cel Sfânt (1077-1095).

Celebra „Cronică pictată de la Viena” arată că Ladislau „a găsit în parohia fortăreţei Bihor, în timpul unei partide de vânătoare, un loc în care, la îndemnul îngerilor, a decis să ridice în cinstea Fecioarei Maria o mănăstire, numită Varad”.

Locul a fost îndrăgit de toate familiile regale maghiare care au urmat, ceea ce a dus la creşterea prestigiului Varadului în lume. În timpul domniei lui Carol Robert de Anjou (1308-1342) şi a succesorului său, Ludovic I al Ungariei, oraşul a început să fie vizitat de nume importante, în special din lumea catolică a Peninsulei Italice.

La începutul secolului al XV-lea se putea vorbi de o adevărată comunitate italiană în spaţiul reprezentând Crişana de astăzi. Centrul era la Varad, unde, pe filieră italiană, au pătruns învăţături renascentiste şi umaniste.

Prima figură luminată care a ajuns aici a fost Ladislau Demendi, din Neapole, urmat de Andrea Scolari, considerat „un prelat demn de perioada pontificatului de aur”.

De la Vitéz, la momentul ’89

„Ioan Vitéz de Zredna, cel mai important personaj al Renaşterii din Europa Centrală”, după cum îl descrie istoricul Liviu Borcea, a fost omul-cheie în dezvoltarea Oradei. Văzut ca un mecena, un protector al artelor şi al ştiinţelor, a reuşit să strângă la curtea sa oameni de o valoare deosebită.

Cel mai important dintre aceştia avea să facă din Oradea centrul lumii: astronomul Georgh von Peuerbach a ridicat primul observator astronomic la Oradea, la jumătatea secolului al XV-lea, iar oraşul a devenit cunoscut, timp de 200 de ani, drept locul prin care trecea meridianul de zero grade.

Vitéz se afla în foarte bune relaţii şi cu umanistul Enea Silvio Piccolomini, care a rămas în istorie drept Papa Pius al II-lea. La rândul lor, urmaşii lui Vitéz au menţinut un interes viu pentru cultură şi ştiinţe, aducând un aport continuu.

Viaţa economică a tras şi ea foloase de pe urma apropierii de habsburgi, Oradea fiind o poartă a negustorilor care traversau Europa. Câteva sute de ani mai târziu, în perioada comunistă, oraşul a avut parte de o rapidă creştere demografică şi industrială. Accentul a fost pus pe industria constructoare de maşini, cea energetică, siderurgică şi chimică.

În ceea ce priveşte anii în care regimul a încercat să îşi plătească datoria externă, orădenii au fost mai puţin afectaţi, datorită poziţiei privilegiate la frontieră. Însă, chiar şi aşa, stilul arhitectonic al oraşului a avut de suferit, unitatea oferită de farmecul secesiunii vieneze fiind aproape pierdută.

Astăzi, o bucată din aceasta lume de la graniţa secolelor XIX şi XX poate fi admirată în centrul oraşului, de-o parte şi de alta a Crişului Repede.