Executivul a anunţat că-i dă primarului general cele mai sărace spitale din Bucureşti. Edilul zice pas: ori toate şi definitiv, ori deloc.

Guvernul a decis, în şedinţa de luni, să treacă o parte din spitalele bucureştene în custodia Primăriei Capitalei, în cadrul unui experiment de un an. Primarului Sorin Oprescu nu-i convine şi spune că lupta lui pentru descentralizarea sistemului nu e un moft, că vrea toate spitalele, inclusiv „crema“ acestora, cum sunt considerate institutele şi spitalele de urgenţă. El îşi motivează cererea prin experienţ a de 12 ani la cârma Spitalului Universitar şi alţi cinci ani la Spitalul Elias, care l-ar recomanda ca pe un cunoscător al greutăţilor sistemului medical. Iar acum, în calitate de primar, ar fi în măsură să finanţeze toate cheltuielile de infrastructură şi utilităţi ale unităţilor medicale, astfel încât banii plătiţi de cetăţeni la Casa de sănătate să meargă strict în contul cheltuielilor medicale.

Darurile executivului, refuzate lui Videanu

Acesta e cel mai recent episod din telenovela descentralizării sistemului de sănătate, pe care o joacă, de ani buni, guvernanţii cu primarii Capitalei. „Norocosul“ Oprescu a primit mai mult decât predecesorii săi, spun gurile rele, deoarece premierul Tăriceanu l-ar vrea înscris în PNL. Pe aceeaşi logică, Oprescu a mai fost cadorisit de guvern cu vilele de protocol ale RAAPPS şi cu cele două blocuri gemene de la Piaţa Naţiunile Unite, destinate evacuaţilor din casele naţionalizate.

Fostul primar general, Adriean Videanu, spune că şi el i-a cerut spitalele lui Tăriceanu, încă din 2006, însă „nu mi-a zis niciodată «nu», dar nici «da» n-a zis vreodată“. El susţine că pe vremea când era primar îşi dorea să finan- ţeze Spitalul Universitar pe modelul omologului de la Viena. „Din 2007, când s-a rupt Alianţa, nici n-am mai insistat, că era degeaba“, conchide Videanu.

Managerii spitalelor nu aplaudă

Guvernul n-a spus clar care vor fi spitalele pe care le va trece la primărie, dar a spus care sunt cele pe care nu le va da: spitalele de urgenţă şi institutele naţionale de specialitate. Din totalul de 42, i-ar rămâne lui Oprescu puţin peste 30 de spitale, majoritatea cu mari probleme de infrastructură. Managerii acestora nu se declară prea încântaţi de trecerea în subordinea primăriei, iar mulţi sunt gata să renunţe la funcţii dacă o astfel de decizie va fi luată. „Spitalele de urgenţă nu pot trece la primărie, pentru că statul garantează asistenţa medicală de urgenţă, iar acestea sunt de importanţă naţională. În plus, dacă se doreş te să fie un proiect-pilot ceea ce se întâmplă în Bucureşti, trebuie să ne gândim că primăriile din ţară nu au bani pentru întreţinerea spitalelor la acelaşi nivel cu Primăria Bucureştiului“, comentează managerul Spitalului de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie“, Daniel Buzatu. El se plânge că Primăria Sectorului 4, în raza căreia se află spitalul, nu se implică deloc în întreţinerea lui, aşa cum cere Legea 215/2001. „Am cerut primarului 20 de bănci, coşuri de gunoi şi să se facă curăţenie în curte, însă nu am primit nimic“, spune Buzatu.

La Spitalul „Cantacuzino“, din sectorul 2, situaţia e ceva mai bună. „Primăria ne-a dat pentru acest an 26 de miliarde de lei pentru investiţii şi dotări, iar de curând ne-a cumpărat o autosanitară“, se arată mulţumit managerul Vlad Ştefan. „Sistemul acesta, în care spitalul ţinea de Primăria Generală, a mai existat înainte de 1989. Din punctul meu de vedere, ne putem plia şi pe o astfel de schimbare“, mai spune Vlad Ştefan.

Rămâne de văzut cine se va plia, pentru că Oprescu a spus ieri că nu vrea să fie făcut răspunzător de toate bubele sistemului sanitar, în condiţiile în care guvernul nu-i dă pe mână toate spitalele.

FORME FĂRĂ FOND

Descentralizarea, o poveste veche din 2001

Descentralizarea unor servicii, precum educaţia şi sănătatea, a fost prevăzută încă din 2001, când s-a promulgat Legea 215, a administraţiei locale. Primăriile au primit atunci în custodie parţială şcolile şi anumite spitale, cu sarcina de a le îmbunătăţi infrastructura, dar nu aveau niciun cuvânt de spus în managementul lor. Majoritatea primarilor s-au plâns că descentralizarea e încă o formă fără fond, în lipsa banilor care rămâneau la bugetul de stat. În Capitală, multe şcoli au fost preluate şi refăcute de primăriile de sector, iar spitalele au beneficiat de generozitatea unor primari, după posibilităţile fiecărui sector.