În actualul context din Siria și Irak, Peshmerga kurdă – forțele militare ale autorității autonome kurde irakiene de la Erbil, luptătorii din cantoanele kurde din nordul Siriei și forța lor militară PYD-YPG, precum și reprezentanții organizației transnaționale PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), considerată organizație teroristă de către Turcia și nu numai, alături de reprezentanți ai comunității kurde din interiorul granițelor turce (estimări diferite, între 15-20 milioane kurzi) alcătuiesc baza trupelor care au combătut Daesh, autointitulată Stat Islamic, în Irak și Siria.

Iar acest război – în care forțele kurde au fost cele mai organizate, mai disciplinate și eficiente, dar reprezentând carnea de tun pentru confruntările respective, cu tot transferul de arme și pregătirea militară făcută de occidentalii din coaliția anti-IS – a fost văzut de kurzi drept război de Independență, război de eliberare națională și luptă pentru a dobândi propriul stat. Nu știm la această oră dacă cineva a garantat vreodată această perspectivă, dar percepția kurzilor a fost aceasta, de unde disciplina și încrâncenarea în luptă. Firește că apariția unui stat kurd în oricare din statele unde trăiesc astăzi reprezentanții acestei etnii – prima opțiune fiind Irakul – amenință să aibă un efect de antrenare și la vecini, în Siria, Turcia și Iran. Mai mult, perspectiva nu știm dacă amenință stabilitatea în Orientul Mijlociu sau dacă va duce tocmai la stabilizarea zonei. În orice caz, perspectiva este profund îngrijorătoare pentru statele din regiune, cu precădere pentru Turcia.

La 15 septembrie, Parlamentul Regiunii Autonome a Kurdistanului irakian a votat pentru organizarea, la 25 septembrie, a referendumului pentru independența regiunii. Pe acest fond, președintele Turciei, Tayyp Recep Erdogan, a convocat în avans Consiliul Național de securitate, la 22 septembrie, imediat după vizita sa în SUA și întâlnirea cu Președintele Trump. Casa Albă, ONU și Foreign Office-ul britanic au cerut amânarea cu doi ani a referendumului pentru o negociere BagdadErbil așezată, în perspectiva apariției unui stat kurd, pentru evitarea impactului asupra luptei anti-teroriste împotriva ISIL și pentru a obține între timp sprijinul internațional. În referendumul pentru independență și apariția statului kurd în Irak a intrat și orașul Kirkuk, zonă bogată în petrol, la cererea/cu acordul guvernatorului local ales. Iar reacțiile nu au întârziat să apară. Delegație formată din reprezentanți ai ONU, SUA și ai Regatului Unit, condusă de Brett McGurk, nu a putut oferi liderului de la Erbil, Președintele Masoud Barzani, o ofertă suficientă pentru a evita referendumul, și administrația autonomiei, și Parlamentul votând pentru desfășurarea la timp a acestuia, luni, 25 septembrie.

De altfel, Barzani a menționat că orice propunere alternativă va trebui să fie mai bună pentru poporul său decât alternativa referendumului, că ea va trebui să cuprindă garanții concrete, cel puțin ca planul oferit Sudanului de Sud, de exemplu, adică perspectiva independenței corelată, eventual, cu perspectiva unui viitor referendum.

În paralel, Parlamentul irakian a votat o lege, care interzice desfășurarea referendumului, ulterior votând și demiterea guvernatorului ales democratic al provinciei Kirkuk, pentru poziția sa pro-referendum, opțiuni neconstituționale deoarece, potrivit Constituției federale, Parlamentul de la Bagdad nu poate decide asupra temei ori datei unui referendum în Kurdistanul autonom din Irak sau asupra înlăturării unui guvernator local ales. Pe teren, dacă Turciei i s-a refuzat și participarea la eliberarea Mosulului, capitala irakiană a Daesh-Stat Islamic, aceeași soartă a avut-o și în capitala siriană, Raqqa.

În schimb, trupele SDF, Forțele democratice siriene, o coaliție kurdo-arabă susținută de SUA și prezentă în linia întâi a conflictului cu ISIL, a preluat practic laurii victoriei, iar la 9 septembrie au declanșat o ofensivă spre Deir-ez-Zor, avansând pe cursul Eufratului spre sud. Aici au început confruntările cu forțele loialiste siriene ale lui Bashar al Assad, iar aviația rusă a bombardat aceste poziții, SUA reproșând aceste confruntări.

Susținătorii guvernului sirian și opoziția sunt față în față, în fața ultimelor bastioane ale organizației teroriste Stat Islamic de pe teren, iar confruntarea directă pare iminentă, cu posibilități de escaladare pe relația SUA-Rusia. Cum kurzii sunt principalii luptători de pe teren, din linia întâi, orice acțiune și reacție împotriva referendumului din Irak amenință să aibă impact asupra acțiunilor trupelor majoritar kurde ce luptă împotriva organizațiilor teroriste.